luni, 19 noiembrie 2012

VIRUSUL IMUNODEFICIENȚEI FELINE LA PISICI

Ce Este Virusul Imunodeficienței Feline?

 
Virusul imunodeficienței feline (FIV) este un tip de virus denumit retrovirus. Face parte din aceeași familie ca și virusul leucemiei feline (FeLV) și virusul imunodeficienței umane (HIV, virusul care provoacă SIDA). Acesta atacă sistemul imunitar și, ca urmare, pisica nu mai este capabilă să țină la distanță diferite infecții și cancere.
Retrovirusurile au specificitate de specie. Acest lucru înseamnă că un retrovirus felin de tipul FIV va infecta numai pisicile; un retrovirus uman de tipul HIV va infecta numai oamenii.
Retrovirusurile sunt formate din ARN. În organismul gazdei, ARN-ul este transcris sau reprodus sub formă de ADN și este incorporat în ADN-ul celulelor gazdei.
Retrovirusurile sunt ­fragile, fiind inactivate cu ușurință de către lumina ultravioletă, căldură, detergenți și uscăciune.

Cum Este Transmis Virusul Imunodeficienței Feline?


Virusul imunodeficienței feline NU se transmite prin contactul strâns, prelungit, cum este cazul virusul leucemiei feline. Virusul imunodeficienței feline este eliminat prin salivă și este, de obicei, transmis prin plăgile provocate prin mușcătură, astfel încât infecția cu virusul imunodeficienței feline se transmite cu mare ușurință la motanii care se „ciondănesc” pentru supremația asupra femelelor aflate în călduri sau la felinele care se „duelează” pentru teritoriul de viață.


Transmiterea virusului imunodeficienței feline in utero (transplacentar/în timpul gestației) sau prin laptele matern este foarte rară. Această formă de transmitere ar putea fi posibilă dacă femela este infectată în timpul gestației sau alăptării pisoilor. Femelele infectate cu virusul imunodeficienței feline înainte de debutul gestației, de regulă, dau naștere pisoilor neinfectați.

Cât de Des Întâlnit este Virusul Imunodeficienței Feline?

Virusul imunodeficienței feline este întâlnit în întreaga lume la pisicile domestice și, de asemenea, are potențialul de a infecta inclusiv felinele sălbatice, incluzând leoparzii de zăpadă, leii, tigrii, jaguarii, panterele, pisicile sălbatice și râșii (lincșii).  Deși virusul a fost izolat pentru prima dată în 1987, știm că virusul exista de mult mai mulți ani. Este cel mai frecvent întâlnit la pisicile care hoinăresc libere pe afară.
Pisicile de sex mascul sunt de cel puțin două ori mai susceptibile la a se infecta cu virusul imunodeficienței feline în comparație cu pisicile de sex femel. Pisicile care „vagabondează” (fie cu stăpân, fie fără) sunt, de asemenea, mult mai predispuse la a se infecta, ținând cont de faptul că ele sunt mult mai susceptibile la a suferi răni prin mușcătură. Spre deosebire de virusul leucemiei feline, infecția cu virusul imunodeficienței feline este rară în felise, deoarece există minime șanse ca într-o crescători să se înregistreze plăgi prin mușcătură.

Cum Provoacă Virusul Boala?

Infecția cu virusul imunodeficienței feline la pisici are 3 stadii de evoluție, exact ca infecția cu HIV la om. Stadiul inițial sau acut al infecției cu FIV este adesea caracterizat prin febră, inflamarea (mărirea în volum) a limfonodurilor și o susceptibilitate de a dezvolta infecții intestinale sau ale pielii. Acest stadiu, în general, se înregistrează la 4-6 săptămâni după expunerea la virus.
Al doilea stadiu este un stadiu latent sau subclinic în care nu observăm niciun semn de boală. Acest stadiu poate dura mai mulți ani. În timpul acestui stadiu, sistemul imunitar poate fi distrus într-o manieră lentă. Atunci când imunodeficiența devine severă, se instalează al treilea stadiu al infecției.
Al treilea stadiu este stadiul final sau de tip SIDA și survine cel mai frecvent la pisicile în vârstă de 5-12 ani. (Virusul leucemiei feline este cel mai frecvent depistat la pisicile cu vârsta de 1-5 ani!!!). Pe parcursul acestui stadiu clinic, final, sistemul imunitar al pisicii nu funcționează în mod adecvat, deoarece virusul ucide celulele esențiale din sistem. Ca urmare, pisica este foarte predispusă la infecții. Aceste infecții, care, de regulă, sunt cronice, pot fi bacteriene, fungice sau parazitare. Adesea, ele sunt cauzate de organisme care în mod normal nu provoacă îmbolnăviri severe la pisici. Dar, având în vedere că sistemul imunitar nu le poate ține sub control, ele se multiplică rapid și provoacă boala. Acestea sunt denumite infecții oportuniste.
Astfel, putem observa infecții cronice intestinale sau alte tractului respirator superior, precum și boli ale pielii/urechilor. Anumite tipuri de cancer pot afecta unele pisici; cercetătorii întreprind tot felul de studii pentru a stabili implicarea FIV în declanșarea acestor cancere. Alte pisici pot prezenta semne neurologice, deși, în general, FIV are un efect mai redus asupra sistemului nervos al pisicilor în comparație cu efectul HIV la om. Anemia poate apărea și poate fi consecința unei infecții parazitare. Odată ce o pisică este în ultimul stadiu al bolii, speranța de viață este de până la 1 an.

Care Sunt Semnele Clinice ale Bolii?

Pisicile infectate cu FIV pot prezenta semne nespecifice, cum ar fi letargia, lipsa poftei de mâncare, febră, inflamarea limfonodulilor (limfadenopatie) și pierdere în greutate. Semnele infecției cu FIV și cele ale infecției cu virusul leucemiei feline sunt foarte similare.
Infecțiile orale: Infecțiile orale cronice apar la aproximativ 50% din pisicile cu boli asociate FIV. Pisicile pot manifesta durere atunci când sunt atinse pe față, mănâncă cu dificultate sau refuză să mănânce și pot avea un miros urât ce provine de la nivelul gurii. Aceste infecții pot fi dificil de tratat și controlat. Infecțiile orale sunt mult mai frecvent observate la pisicile cu imunodeficiență felină decât la cele infectate cu virusul leucemiei feline.
Boli respiratorii: Aproximativ 30% din pisicile infectate cu FIV au boli cronice ale tractului respirator superior, însoțite de strănut și secreții nazale. Aceste simptome se pot datora infecțiilor cronice cu herpesvirusul (rinotraheita) sau calicivirusul felin. La unele pisici poate apărea pneumonia, care provoacă tuse și respirație dificilă.
Boli oculare: Alături de semnele bolii tractului respirator superior, pisicile pot dezvolta și semne oculare, cum ar fi înroșirea ochilor, secreții și opacifierea corneei. La fel de bine, inclusiv glaucomul poate fi sesizat la unele pisici.
Boli gastrointestinale: Diareea cronică este sesizată la 10-20% din pisicile infectate cu FIV. Aceasta poate fi consecința cancerului, infecției bacteriene, infestației parazitare sau însuși virusului imunodeficienței feline.
Infecțiile pielii și urechilor: Infecțiile cronice sau recurente (recidivante) ale pielii și urechilor pot fi primul semn al unei infecții cu FIV. Datorită imunodeficienței, paraziții, ciupercile și bacteriile se multiplică în exces și provoacă simptome, cum ar fi căderea părului, mâncărime și pustule. Râia demodectică (demodecia) și notoedrică, care sunt rar întâlnite la pisicile sănătoase, pot fi observate. Infecțiile cronice, parazitare (râia auriculară) ale urechilor și leziunile agresive asociate micozelor au fost, de asemenea, semnalate. Inclusiv, abcesele cronice pot apărea la unele pisici.
Boli neurologice: Modificările survenite în comportamentul pisicii, pierderea bunelor obiceiuri de a-și face necesitățile în litieră sau într-un loc agreat (chiuvetă, cada de baie, etc.) și demența pot fi observate la pisicile infectate cu FIV. Aceste simptome pot fi cauzate direct de FIV sau de infecțiile parazitare (toxoplasmoza) și fungice (cryptococoza), care apar mai des la animăluțele imunosupresate.
Limfadenopatia: Limfonodulii din abdomen și alte zone ale corpului sunt adesea măriți.
Anemia: Anemia este observată la aproximativ 1/3 din pisicile infectate cu FIV. Mycoplasma haemofelis, cunoscută până nu de mult ca Haemobartonella felis, este un parazit al celulelor roșii care poate fi responsabil pentru multe dintre aceste cazuri.
Neoplazia: Pisicile infectate cu FIV sunt de 5 ori mai predispuse să dezvolte limfoame și leucemie decât pisicile neinfectate. Mecanismul exact al acestei predispoziții nu este cunoscut.

Care Sunt Rezultatele Testelor de Laborator la Pisicile cu Boli Asociate FIV?

Rezultatele celor mai multor teste biochimice ale sângelui sunt normale/în limite normale la pisicile cu FIV. Astfel, la pisicile bolnave, putem observa anemia și numărul scăzut al celulelor albe ale sângelui (leucocite). O anumită proteină, numită globulina, poate avea valori crescute la pisicile infectate cu FIV.

Cum Este Diagnosticată Infecția cu FIV?


Infecția cu FIV este diagnosticată prin teste care detectează anticorpii pisicii împotriva FIV. Testul screening este un test tip ELISA și testul de confirmare este un test Western Blot. Testul care detectează antigenii (proteinele de la virus) se numește test PCR și poate fi utilizat pentru a determina dacă o pisică este infectată cu FIV, dar este mai scump. În 2008, Asociația Americană a Practicienilor în domeniul Medicinii Felinelor a revizuit normele de testare pentru virusul leucemiei feline. Aceștia recomandă ca toate pisicile să fie testate pentru FIV. În plus, pisicile ar trebui să fie re(testate):

· În timpul bolii: Indiferent de rezultatele negative anterioare. În timp ce multe semne (cum ar fi febra, stomatita – inflamația gurii, vărsăturile și diaree) sunt indicatori evidenți ai stării de boală, alte semne sunt subtile și pot fi reprezentate de modificările în comportament, toaletare și obiceiurile de hrănire.

·         Atunci când sunt adoptate/introduse în noul cămin: Indiferent de vârstă și dacă sunt sau nu introduse într-un cămin cu alte pisici, ele vor trebui să fie testate înainte de a fi introduse în căminul respectiv.
·         Când trăiesc în case cu mai multe pisici în care una dintre pisici este infectată cu FIV sau atunci când din alte motive prezintă un risc major (ex., pisicile care ies afară nesupravegheate).
·         După potențialele expuneri: Atunci când este cunoscut cu certitudine sau se suspicionează contactul cu alte pisici care sunt infectate sau au un status necunoscut de infecție. În cazul în care se obține un test negativ, testul va trebui să fie repetat după minim 60 de zile.
În plus, este important de menționat că:
·         Testele pentru FIV detectează anticorpii (testele pentru virusul leucemiei feline detectează antigenii). Toate testele pozitive de screening (cele tip ELISA sunt de preferat) trebuie să fie confirmate printr-un test numit Western blot. Nu uitați totuși că niciun test nu are o precizie/acuratețe de 100%.
·         Pentru ca nivelurile detectabile de anticorpi să apară trebuie să treacă cel puțin 8-12 săptămâni de la infecție. Din acest considerent, pisicile trebuie să fie retestate după aproximativ 8-12 săptămâni de la cea mai recentă expunere, astfel încât să fie lăsat timpul adecvat pentru dezvoltarea anticorpilor. Pisicile cu un status necunoscut de infecție trebuie să fie testate o dată, apoi va trebui să li se repete testul peste 8-12 săptămâni.
·         Pisoii pot prezenta rezultate pozitive la testare timp de 12-16 săptămâni după naștere datorită transferului pasiv de anticorpi FIV de la mamă prin colostru. Numai un procent mic din acești pisoi care sunt pozitivi sunt realmente infectați. Un rezultat pozitiv la testare la un pisoi neinfectat poartă denumirea de „fals pozitiv”. Pe de altă parte, un pisoi infectat poate avea un rezultat fals negativ la testare, dacă nu a avut suficient timp să dezvolte anticorpi. Pisoii testați la vârsta de sub 6 luni, indiferent de rezultatul testării, vor trebui să fie retestați după vârsta de 6 luni.
·         Pisicile vaccinate dezvoltă anticorpi post-vaccinali care nu pot fi diferențiați de cei rezultați dintr-o infecție existentă utilizându-se teste disponibile în prezent. Un test mai nou este analizat pentru capacitatea lui de a face diferențierea între anticorpii asociați vaccinului și cei rezultați dintr-o infecție naturală.
·         Nu uitați faptul că pisicile infectate cu FIV pot trăi mulți ani înainte de a dezvolta simptome.
Pentru a colabora cu medicul dvs. veterinar în stabilirea riscului de expunere a pisicii dvs. la FIV, Asociația Americană a Practicienilor din Medicina Felinelor au pus la punct o fișă/formular de anamneză (istoric medical, antecedente medicale) pe care dumneavoastră o puteți completa și da medicului dvs. veterinar la următorul control medical al pisicii dvs. Apăsați aici pentru a vedea formularul-tip.

Cum Este Tratată Infecția cu FIV?

Deși pisicile FIV-pozitive pot trăi mulți ani, medicul dvs. veterinar trebuie să știe dacă pisica dvs. este infectată cu FIV pentru a-i oferi cea mai bună îngrijire; de exemplu, vaccinările adecvate și adesea, un tratament mai intensiv al infecțiilor. Stresul și expunerea la animăluțele bolnave vor trebui să fie evitate. Pisicile FIV-pozitive trebuie să fie ținute în casă, atât pentru a le feri de expunerea la boli, cât și pentru a le împiedica să disemineze FIV la alte pisici.
Există multe medicamente antivirale de uz uman care se adresează persoanelor infectate cu HIV, dar, în prezent, nu este niciunul care să fie utilizat uzual și cu rezultate bune la pisicile infectate cu FIV. Medicamentul antiviral AZT (azidotimidina, zidovudina), care este utilizat în infecțiile umane cu retrovirus a avut unele rezultate la pisici, deși poate provoca efecte secundare toxice. Anumiți agenți care au fost utilizați pentru a modifica răspunsul imun la pisicile infectate cu virusul leucemiei feline sunt reprezentați de proteina stafilococică (SPA), Propionibacterium acnes (ImmunoRegulin), doze reduse de interferon alfa uman pe cale orală și un derivat de aloe numit Acemannan. Studii clinice bine-controlate ale acestor agenți nu au fost efectuate.
Pisicile cu forme clinice de imunodeficiență felină vor trebui să fie tratate funcție de semnele de boală pe care le manifestă. Infecțiile care apar ca urmare a imunodeficienței trebuie să fie tratate agresiv. Pisicile infectate cu FIV cu cancer pot beneficia de chimioterapie, radioterapie sau imunoterapie. Terapia de susținere, cum ar fi lichidele, o alimentație de bună calitate și antibioticele pentru infecțiile secundare, este esențială.

Cum Este Prevenită și Controlată Infecția cu FIV?

Testarea și identificarea pisicilor pozitive este singura modalitate prin care infecția cu FIV poate fi controlată. Deși virusul imunodeficienței feline este mai puțin transmisibil decât virusul leucemiei feline, orice pisică FIV-pozitivă trebuie să fie separată de pisicile neinfectate. Pisicile aflate în stadiile terminale ale bolii pot elimina cantități mari de virus prin saliva lor și pot reprezenta o amenințare mai mare pentru pisicile neinfectate.
Având în vedere că pisicile care hoinăresc pe-afară sunt mult mai predispuse la a suferi mușcături provocate de alte pisici, pisicile ar trebui să fie ținute în casă sau să fie supravegheate atunci când sunt afară și să nu li se permită să vagabondeze.
În primăvara anului 2002, un vaccin contra FIV, produs de Fort Dodge, a fost aprobat pentru utilizare. Nu oferă o protecție de 100%, iar pisicile vaccinate vor fi pozitive la testarea pentru anticorpi anti-FIV. În prezent, Asociația Americană a Practicienilor din Medicina Felinelor nu recomandă utilizarea acestui vaccin.

Pisicile Infectate cu FIV Prezintă Riscuri pentru Sănătatea Publică?

Retrovirusurile au specificitate de specie; altfel spus, retrovirusurile umane afectează numai omul, în timp ce retrovirusurile feline infectează numai felinele. De asemenea, nu există nicio dovadă că FIV poate fi transmis la mamifere, altele decât la pisici/feline. Un potențial factor de risc pentru sănătatea publică umană poate apărea de la expunerea la anumite infecții secundare (ex., toxoplasmoza) pe care pisicile infectate cu FIV le pot contracta.

FORMULAR DE OBSERVAȚIE A FIV & FeLV PENTRU PROPRIETARII DE PISICI


Formular de Observație FIV și FeLV
DESPRE PISICA DVS.:
Nume: ­­­­­­­­_______________________________________________________
Vârsta: ______________________________________________________
Sex: ____________________
Pisica dvs. este sterilizată/castrată? ___________________
Regiunea Geografică: _____________________________________________________________
 
OBSERVAȚII:                                                                                      
Acum cât timp i-ați făcut medicului dvs. veterinar ultima vizită? ­____________________________________________
Pisica dvs. este în principal o pisică de casă sau de curte? ______________________________________________________
Pisica dvs. a fost vaccinată contra virusului leucemiei feline? ________________________________________
Vreuna dintre aceste situații se aplică în cazul pisicii dvs.? Vă rugăm să bifați tot ce se aplică:
__
 
A fost afară nesupravegheată
__
 
A intrat în contact cu o pisică cu un status necunoscut privind FIV/FeLV
 
__
 
S-a bătut cu o altă pisică
__
 
Trăiește într-un cămin cu alte pisici cu status necunoscut privind FIV/FeLV
 
__
 
Trăiește într-un cămin cu o pisică recent adoptată
__
 
A fost o pisică de stradă sau a fost preluată dintr-un adăpost
 
Pisica dvs. a prezentat vreunul dintre aceste semne de boală? Vă rugăm să bifați toate semnele sesizate:
__
 
Scăderea în greutate
__
 
Diminuarea poftei de mâncare
__
 
Diminuarea timpului conferit toaletării
__
 
Diminuarea energiei sau slăbiciune generală
__
 
Vărsături
__
 
Diaree
__
 
Gingivită (gingii roșii, inflamate)
__
 
Gingii palide
__
 
Răni în gură
__
 
Mărirea limfonodulilor
__
 
Abscese
 
 
Acest formular a fost conceput de American Association of Feline Practitioners.

 

vineri, 14 octombrie 2011

Alimente de Evitat în Alimentația Pisicii



Ce Alimente Ar Putea Fi Periculoase Pentru Animăluțul Meu de Companie?

Unele alimente care sunt comestibile pentru oameni și chiar pentru câini, pot reprezenta adevărate riscuri sau chiar pericole pentru pisici datorită metabolismului lor diferit. Unele pot provoca numai deranjamente digestive ușoare, în timp ce altele pot cauza îmbolnăviri grave și chiar moartea. Următoarele alimente frecvent consumate de noi, oamenii, nu trebuie să fie oferite (în mod intenționat sau neintenționat) la pisici. Această listă, fără doar și poate, este incompletă, deoarece nu putem nota într-o singură listă orice aliment pe care pisica dvs. n-ar trebui să-l mănânce.

Aliment de evitat
Motivele evitării
Băuturile alcoolice
Pot cauza intoxicație, comă și moarte.
Hrana formulată (piureuri, pulberi, paste) pentru bebeluși
Poate conține pudră de ceapă, care poate fi toxică pentru pisicile hrănite cu hrană pentru bebeluși pentru o perioadă lungă de timp. De asemenea, aceasta poate provoca deficiențe nutriționale, dacă sunt hrănite cu cantități mari.
Oasele de le pește, pasăre sau alte surse de carne
Pot provoca obstrucția sau sfâșierea sistemului digestiv.
Tonul din conservă (pentru consumul uman)
Cantitățile mari pot provoca malnutriție, deoarece acestuia îi lipsesc nivelurile adecvate de vitamine și minerale. De asemenea, tonul poate duce la deficiență de tiamină.
Ciocolata, cafeaua, ceaiul și alte alimente care conțin cafeină
Conțin cafeină, teobromină sau teofilină, care pot provoca vărsături și diaree și pot fi toxice pentru inimă și sistemul nervos.
Extractele de uleiuri citrice
Pot provoca vărsături.
Hrana pentru câini
Dacă este ingerată accidental, nu va provoca probleme; dacă este consumată în mod repetat, poate duce la malnutriție și boli care afectează inima.
Grăsimea care garnisește carnea
Poate provoca pancreatită.
Peștele (crud, din conservă sau preparat)
Dacă este oferit în mod exclusiv sau în cantități mari poate duce la o deficiență de tiamină (o vitamină B) manifestată prin lipsa poftei de mâncare, convulsii și, în cazurile grave, moarte.
Struguri, stafide și coacăze
Conțin o toxină necunoscută, care poate afecta rinichii.
Suplimentele vitaminice de uz uman care conțin fier
Pot leza mucoasa tractului digestiv și pot fi toxice pentru alte organe, incluzând ficatul și rinichii.
Nucile de Macadamia
Conțin o toxină necunoscută, care poate afecta tractul digestiv, sistemul nervos și musculatura.
Marijuana
Poate depresa sistemul nervos, provoacă vărsături și modificări în frecvența cardiacă.
Laptele și alte produse lactate
O parte dintre câinii și pisicile adulte pot face diaree dacă li se oferă cantități mari de produse lactate.
Alimentele mucegăite sau alterate, gunoaiele
Pot conține numeroase toxine care induc vărsături și diaree, dar la fel de bine pot afecta și alte organe.
Ciupercile
Pot conține toxine, care pot afecta numeroase sisteme din organism, provoacă șoc și duc la moarte.
Ceapa și usturoiul (crudă, gătită sau pudră)
Conține sulfoxizi și disulfuri, care pot distruge celulele roșii ale sângelui și provoacă anemie. Pisicile sunt mai sensibile în comparație cu câinii. Usturoiul este mai puțin toxic decât ceapa.
Curmale japoneze (fructe de kaki)
Semințele pot provoca obstrucție intestinală și enterită.
Ouăle crude
Conțin o enzimă numită avidina, care diminuă absorbția biotinei (o vitamină B). Ca urmare, deficiența de biotină poate duce la probleme ale pielii și blănii. De asemenea, ouăle crude pot conține Salmonella.
Carnea crudă
Poate conține bacterii de tipul Salmonellei și E. coli, care pot provoca vărsături și diaree.
Frunzele de rabarbură
Conțin oxalați, care pot afecta sistemele digestiv, nervos și urinar.
Sarea
Dacă este consumată în cantități mari poate duce la dezechilibre electrolitice.
Fibrele lemnoase de la tecile de fasole sau mazăre
Pot rămâne captive în sistemul digestiv; poartă denumirea de „corp străin linear/șnur/șiret”.
Dulcurile
Pot duce la obezitate, probleme dentare și eventual, la diabet zaharat.
Resturile de la masă (în cantități mari)
Resturile de la masă nu sunt echilibrate din punct de vedere nutrițional. Astfel, în cazul în care proprietarul vrea musai să-i ofere pisicii lui asemenea „delicatese”, ele n-ar trebui să reprezinte mai mult de 10% din dieta acesteia. Grăsimea va trebui să fie îndepărtată de pe carne, iar oasele nu vor fi oferite.
Tutunul
Conține nicotină, care afectează sistemele digestiv și nervos. Acesta poate induce bătăi rapide ale inimii, colaps, comă și moarte.
Drojdia pentru aluaturi
Se poate umfla (dospește) și produce gaze la nivelul sistemului digestiv, provocând durere și eventual, ruptura stomacului sau a intestinelor.