miercuri, 27 ianuarie 2010

Abordarea câinelui fricos

Frica poate avea influențe nefaste asupra câinilor Este sfâșietor să vezi un câine anxios cum răspunde la evenimentele de zi cu zi tremurând, ghemuindu-se, agitându-se în lesă – sau chiar muscând. În cazul în care câinele dvs. pare agitat, neliniștit sau speriat mai tot timpul sau este înspăimântat de locuri sau evenimente specifice, veți fi fericiți să auziți că el poate învăța să devină mai încrezător, mai stăpân pe sine cu ajutor de specialitate. Frica poate fi benefică Frica poate fi o emoție utilă pentru câinele dvs. Aceasta îl avertizează că ceva potențial dureros, amenințător sau periculos este la orizont, ceea ce-l poate motiva să scape sau să se ferească. Sau, în cazul în care o oarecare creatură amenințătoare se apropie, frica lui îl poate determina să se autoapere, astfel, probabil, provocând amenințarea să se retragă. Învățată sau Înnăscută? Frica poate fi un comportament învățat sau ea poate fi o parte intrinsecă a personalității câinelui dvs. Unii câini sunt pur și simplu predispuși să fie anxioși și ușor iritabili, exact cum alții sunt curajoși și imperturbabili. Primii pot reacționa cu teamă chiar și în situațiile obișnuite. De exemplu, în cazul în care ultima vizită a câinelui dvs. la medicul veterinar a fost un pic supărătoare, s-ar putea să fiți nevoiți să-l „târâți” sau să-l purtați în brațe la următoarea vizită. Alternativ, un câine relativ sigur pe sine poate căpăta frică din cauza unei circumstanțe sau a unui eveniment ostil, copleșitor, de neuitat. Unele dintre motivele importante ale fricii învățate (și a partenerului ei, fobia) sunt reprezentate de pedeapsa fizică, transportarea în condiții inadecvate în cuștile de transport sau închiderea în spații închise nepotrivite, precum și zgomotele puternice. În cazul în care este împins suficient de departe, câinele dvs. fricos sau anxios poate încerca să scape (uneori, frenetic), să urineze exprimând supunerea sau chiar să muște. Tratamentul comportamentului anxios Indiferent de originile sale specifice, există unii numitori comuni în tratarea câinilor fricoși. În primul rând, având în vedere că frica este un factor stresant și având în vedere că stresul și anxietatea intervin în modificarea comportamentului, unii medici veterinari sunt de părere că medicația anxiolitică (împotriva fricii) poate fi uneori utilă. Medicația poate fi utilizată pentru tratarea pe termen scurt sau lung a problemei. În al doilea rând, și mai ales în cazul în care cauza fricii câinelui dvs. este cunoscută, expunerea treptată și pe perioade de timp din ce în ce mai lungi la situația care provoacă frica, timp în care comportamentul calm al câinelui dvs. va fi recompensat (o tehnică cunoscută ca desensibilizare) dă rezultate de cele mai multe ori. De exemplu, în cazul în care câinele dvs. intră în panică atunci când un roller trece în viteză pe lângă el în timp ce vă plimbați prin parc, duceți-l acasă și repetați comenzile de bază „șezi” și „așteaptă”, folosind recompense alimentare mici. Apoi, duceți-l din nou în parc și, lucrând la o anumită distanță de spațiile pentru roller-i, repetați din nou comenzile acolo. Înaintați puțin câte puțin spre locul unde oamenii patinează și continuați să repetați comenzile șezi-așteaptă la intervale regulate de timp, recompensând comportamentul calm și nefurnizând nicio delicatesă la cea mai ușoară senzație de teamă. Niciodată nu va trebui să-i permiți câinelui tău să-și manifeste teama în timpul procesului de desensibilizare. În cazul în care va face acest lucru, probabil v-ați apropiat prea repede și va trebui să vă îndepărtați de zona roller-ilor înainte de a relua toți pași meționți. Atâta timp cât se constată progresul la fiecare expunere și recompensele voastre sunt oferite în momentele oportune, câinele dvs., în cele din urmă, va reuși să rămână calm chiar și atunci când se află foarte aproape de roller-i. Abordarea unui câine care mușcă Mușcarea poate fi o consecință neplăcută a fricii. În cazul în care câinele dvs. este agresiv datorită fricii, medicul vostru veterinar vă poate face o trimitere către un specialist în comportament care vă va ajuta să corectați această problemă. Cu răbdare și consecvență, câinele dvs. va putea încă o dată – sau pentru prima dată – să devină sigur pe sine și calm în fața a ceea ce odată era perceput ca pericol.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu