luni, 25 ianuarie 2010

Insuficiența renală cronică la câini

Prezentare generală

Insuficiența renală cronică (IRC) este o problemă comună la toate rasele de câini. Digestia alimentelor produce deșeuri, care sunt transportate de către sânge la nivelul rinichilor pentru a fi filtrate și eliminate sub formă de urină. Atunci când rinichii se deteriorează, aceștia nu mai sunt capabili să înlăture aceste deșeuri și toxinele rămân în sânge provocând semnele clinice ale bolii renale.

Alte probleme medicale pot determina simptome similare celor întâlnite în IRC. Testele de laborator (de sânge și urină) vor diagnostica de cele mai multe ori insuficiența renală cronică. De asemenea, trebuie menționat că există situații în care alte teste de diagnostic sunt necesare pentru a determina cauza care stă la baza apariției IRC.

Bolile care pot apărea similare ca simptomatologie cu insuficiența renală cronică sunt reprezentate de:

· Acromegalie (mărirea anormală a extremităților scheletului datorită dezvoltării excesive a țesutului conjunctiv)

· Insuficiența renală acută (apariția bruscă a insuficienței renale)

· Diabetul insipid (o afecțiune metabolică, care apare datorită unei cantități deficitare de hormon ADH, eliberate sau produse, având drept consecință imposibilitatea reabsorbției apei la nivel renal)

· Diabetul zaharat (funcționarea defectuoasă a pancreasului, a cărui funcție este aceea de a produce și elibera insulina)

· Medicamente (diuretice, corticosteroizi)

· Administrarea în exces de lichide pe cale parenterală

· Hiperadrenocorticismul (boala Cushing)

· Hipercalcemia (concentrații crescute de calciu în sânge)

· Hipoadrenocorticismul (boala Addison)

· Hipopotasemia (concentrație serică scăzută de potasiu)

· Boli hepatice (insuficiența hepatică)

· Mielom multiplu (cancer)

· Obstrucția parțială a tractului urinar

· Policitemie (o creștere a masei circulante de celule roșii ale sângelui)

· Diureza post-obstructivă (o excreție intensificată a urinei datorită efectului diuretic al ureei și electroliților reținuți în timpul perioadei de obstrucție)

· Hiperparatiroidismul primar (activitatea crescută în mod anormal a glandei paratiroide)

· Polidipsia psihogenă (consumul exagerat de apă provocat de cauze psihologice, cum ar fi plictiseala)

· Pielonefrita (inflamația rinichiului și bazinetului renal)

· Piometru (infecție uterină a cățelelor nesterilizate)

· Glucozuria renală (prezența glucozei în urină)

Toate rasele de orice vârstă pot fi afectate. Cu toate acestea, animăluțele de companie mai în vârstă sunt de cele mai multe ori afectate, de unde și prevalența crescută a bolii odată cu vârsta. Vârsta medie de diagnosticare la câini este de 7 ani.

Rasele considerate a fi mai susceptibile sunt reprezentate de:

· Cocker spaniel

· Lhasa apso

· Shih tzu

· Câinele pentru elani norvegian

· Doberman pinscher

· Terrier-ul cu blana moale și aurie

· Golden retriever

· Bull terrier

· Cairn terrier

· Ciobănesc german

· Samoyed

Insuficiența renală cronică afectează aproape în totalitate sistemele organismului, cauzând multiple modificări în întreg organismul și, de obicei, având drept rezultat următoarele:

· Filtrarea anormală a sângelui și retenția deșeurilor

· Producția deficitară a hormonilor (incluzând substanțele care stimulează producția celulelor roșii ale sângelui [eritropoietina])

· Perturbarea echilibrului hidro-electrolitic și acido-bazic

IRC poate fi cauzată de mai multe procese diferite. Acestea pot include boli, dintre care unele pot fi secundare altor boli sau traumatisme, care ar fi putut cauza insuficiență renală acută, cum ar fi:

· Toxine

· Circulație sangvină săracă și lipsa de oxigen (ischemie)

· Inflamații

· Infecţii

· Cancer (neoplazie)

· Tulburările sistemului imunitar

Cauzele IRC

· Nefrita (inflamația rinichiului) interstițială cronică de cauză necunoscută (cel mai frecvent)

· Amiloidoza (atunci când amiloidul, rezultat în urma metabolismului proteinelor, se depozitează în diferite țesuturi care devin ceroase și nefuncționale)

· Glomerulonefrita cronică (o varietate de nefrită)

· Uropatia obstructivă cronică (orice boală de la nivelul tractului urinar)

· Pielonefrita cronică (inflamația rinichiului și a bazinetului renal)

· Boala renală familială (animăluțele de companie care se pot naște bolnave de această boală sunt cocker spaniel-ul, Lhasa apso, shih tzu, câinele pentru elani norvegian, samoyed-ul, doberman pinscher-ul, terrier-ul cu blana moale și aurie, bull terrier-ul, golden retriever-ul și alții)

· Secundară insuficienței renale acute

· Nefropatia hipercalcemică (cauzată de concentrațiile crescute de calciu în sânge)

· Leptospiroza (o boală infecțioasă a tuturor speciilor)

· Cancerul de rinichi

Ce ar trebui să urmăriți

· Sete accentuată

· Consum exagerat de apă

· Urinare crescută

· Letargie

· Vărsături

· Respirație urât mirositoare

· Anorexie

· Slăbiciune

· Lipsa de coordonare în timpul mersului

· Depresie

Diagnosticul

Testele de diagnostic sunt necesare pentru identificarea IRC cât și pentru excluderea altor boli. Testele pot fi reprezentate de:

· Istoricul medical complet include întrebări cu privire la modificările în ceea ce privesc consumul de apă și urinarea, expunerea la etilen glicol (antigel), intervenții chirurgicale sau anestezii recente, terapia medicamentoasă, apetit, scăderea în greutate, boli anterioare, etc.

· Examinarea fizică completă

· Teste biochimice, cum ar fi concentrațiile serice de creatinină și uree sunt, de regulă, crescute la animalele cu IRC. Concentrațiile serice de fosfor și potasiu pot fi, de asemenea, crescute.

· Analiza de urină poate indica o gravitate specifică scăzută, care este comună în IRC. Sedimentul urinar sau proteinuria anormale pot indica infecția sau boala glomerulară.

· Hemoleucograma poate fi efectuată pentru a evalua semnele infecției, inflamației, anemiei sau modificărilor trombocitelor. Efectuarea timpului de sângerare al mucoasei bucale poate cel mai bine să evalueze funcția anormală a trombocitelor.

· Radiografiile abdominale pot releva mărimea redusă a rinichilor, un aspect comun întâlnit în insuficiența renală cronică, dar dimensiunea renală normală nu exclude IRC.

Alte teste de diagnostic pot fi recomandate de la caz la ca și pot fi reprezentate de:

· Ultrasonografia (ecografia) rinichilor poate furniza informații suplimentare despre rinichi. Rinichii cu boală cronică sunt, de obicei, mici și uneori, au o formă neregulată. Rinichii de dimensiuni mari pot indica prezența bolii rinichiului polichistic, a cancerului sau a unei boli renale acute. Unele animăluțe pot avea o ecografie normală, deși au IRC.

· Urografia excretorie poate fi utilă în evaluarea modificărilor de mărime, formă sau localizare ale rinichilor. De asemenea, aceasta poate fi o metodă de investigație valoroasă pentru depistarea obstrucției, cancerului sau pietrelor.

· Urocultura trebuie efectuată pentru a verifica dacă există o infecție a tractului urinar superior sau inferior.

· Analiza gazelor din sânge (gazometria arterială) va permite evaluarea dezechilibrelor acido-bazice.

· Clearance-ul cretininei exogene sau endogene poate fi utilizat pentru a măsura rata de filtrare glomerulară la animăluțele cu analize de sânge normale și care sunt suspectate că ar avea insuficiență renală.

· Testele serologice pentru anticorpii anti-Leptospira pot fi necesare pentru diagnosticarea acestei infecții.

· Tensiunea arterială poate fi necesară pentru a determina prezența hipertensiunii (tensiune arterială crescută), o complicație frecventă a insuficienței renale cronice.

· Raportul urinar proteină/creatinină este util pentru evaluarea pierderii de proteine pe la nivel urinar la animăluțele de companie suspectate că ar avea o boală glomerulară.

· Un aspirat cu ac fin

· Excreția fracționată a electroliților (sodiu, potasiu, clor și fosfor) poate fi utilă în evaluarea animalelor suspectate că ar avea afecțiuni renale tubulare.

· Biopsia renală

· Clearance-ul cu radioizotopi se dovedește util în determinarea filtrării renale și a circulației sangvine.

Tratamentul

Deși nu există vindecare în cazul insuficienței renale cronice, depistarea precoce poate încetini progresia bolii. Tratamentul insuficienței renale cronice trebuie să fie individualizat în funcție de severitatea bolii, de cauză, de bolile sau afecțiunile secundare și de alți factori care trebuie să fie analizați de către medicul vostru veterinar. O investigare a cauzelor reversibile ale insuficienței renale trebuie să fie finalizată. Principalul scop al terapiei insuficienței renale cronice este acela de a oferi îngrijirea de susținere în timp ce se încearcă tratarea și eliminarea factorilor secundari care agravează insuficiența renală, cum ar fi infecțiile, starea de deshidratare, malnutriția, anemia, etc. IRC poate pune în pericol viața animăluțului afectat, astfel că sunt absolut necesare spitalizarea și tratamentul de stabilizare în cazul animăluțelor de companie grav bolnave. Tratamentele pot include:

· Terapia cu lichide în cazul animăluțelor de companie deshidratate își dovedește importanța în încercarea de a corecta starea de deshidratare și modificările apărute în concentrațiile serice ale electroliților. O atenție trebuie avută pentru a se evita suprahidratarea pacientului, deoarece rinichii nu mai sunt capabili să producă urină pentru a se debarasa de excesul de lichid.

· Tratarea modificărilor sangvine, cum ar fi hiperpotasemia sau hipopotasemia (nivelurile anormale ale potasiului din sânge), acidoza metabolică și hiperfosfatemia

· Terapia dietetică cu rectricție de proteină și fosfor. Diete speciale sunt formulate pentru animăluțele de companie cu insuficiență renală cronică, cum ar fi Hill‘s k/d, Royal Canin Renal, Eukanuba (Iams) u/d (early sau advance stage).

· Accesul liber la apă

· Terapia de susținere și monitorizarea atentă a cantității de urină eliminată

· O corectarea a concentrației anormale de potasiu din sânge poate fi făcută. Concentrația poate fi scăzută sau crescută (în stadiul avansat al insuficienței renale). Corectarea acidozei metabolice poate fi efectuată tratând problema cu bicarbonat de sodiu dacă este necesar.

· Fosforul crescut poate fi tratat cu ajutorul chelatorilor intestinali de fosfor, cum ar fi hidroxidul de aluminiu și carbonatul de aluminiu.

· Controlul vomei cu ajutorul regimului alimentar și a terapiei medicamentoase, după cum este necesar. Medicamentele eficiente includ cimetidina (Tagamet), ranitidina (Zantac) sau famotidina (Pepcid).

· Steroizii anabolizanți sunt disponibili, dar nu există studii pe termen lung care să demonstreze eficacitatea lor.

· Anemia poate fi tratată cu eritropoietină umană recombinată. Câinii tratați cu Epogen au prezentat o remitere a anemiei, creșterea în greutate, îmbunătățirea apetitului, a aspectului blănii și a sociabilității cu stăpânii lor. Cu toate acestea, există unele riscuri asociate utilizării acesteia.

· Vitamina D (calcitriol sau 1,25-dihidroxicolecalciferol) poate fi suplimentată (deoarece sinteza calcitriolului este afectată în IRC). Beneficiile suplimentării sunt controversate. Calcitriolul trebuie să fie folosit numai după ce hiperfosfatemia a fost controlată în mod adecvat.

· Monitorizarea pacientului este o parte importantă a tratamentului optim în desfășurare. Monitorizarea poate include următoarele: greutatea corporală în serie (deoarece determinările facilitează terapia adecvată cu lichide), măsurarea cantității de urină eliminată, hematocritul și proteinele plasmatice totale (vor ajuta la monitorizarea aportului de lichide), precum și determinările biochimice serice succesive care sunt necesare pentru a determina dacă animăluțul răspunde la tratament. De asemenea, acești factori determinanți vor ajuta la stabilirea terapiei adecvate cu lichide și medicamente.

· Tratamentul se poate extinde pe o perioadă de 3-5 zile, în funcție de răspuns individual și de cauzele secundare. În cazul în care tratamentul eșuează, dializa sau transplantul renal pot fi o opțiune de tratament.

În final, trebuie amintit că insuficiența renală cronică poate progresa în ciuda unui tratament adecvat. Prognosticul în ceea ce privește recuperarea funcției renale depinde de severitatea leziunilor renale și cauza IRC. Eutanasia poate fi luată în considerare în cazul animăluțelor de companie care nu răspund la tratament.

Îngrijirea la domiciliu

Insuficiența renală cronică este o afecțiune care pune în pericol viața pacientului afectat, astfel că, în cazul în care suspectați că animăluțul dumneavoastră are această boală, va trebui să vă vedeți cu medicul vostru veterinar cât mai curând posibil. Urmați alături de medicul vostru veterinar examinările, analizele de laborator și analiza de urină recomandate. Analiza de sânge și urină trebuie să fie reprtată în 5-7 zile de la externare.

Hrăniți-vă animăluțul cu dieta recomandată de medicul vostru veterinar. De asemenea, oferiți-i accesul liber la apă proaspătă și potabilă în orice moment. Unii proprietari le pot administra animăluțelor lor lichide subcutanat la domiciliu, dacă este necesar. Medicul vostru veterinar vă poate furniza instrucțiunile necesare atunci când această manoperă este indicată.

Administrați toate medicamentele prescrise întocmai cum v-au fost recomandate de către medicul vostru veterinar. Terapia medicamentoasă poate include: chelatori de fosfat, suplimente de potasiu, medicamente pentru vomă (cum ar fi, cimetidina sau famotidina) sau steroizi anabolizanți la unii pacienți. Epogenul poate fi administrat pentru a trata anemia, de 2-3 ori pe săptămână.

Prevenția

Nu există recomandări specifice pentru prevenția insuficienței renale cronice. Totuși, sugestiile generale includ:

· Asigurarea posibilităților frecvente de a urina și accesul liber la apa proaspătă și potabilă.

· Evitarea expunerii la etilen glicol care poate cauza o insuficiență renală acută.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu