luni, 25 ianuarie 2010

Insuficienţa renală cronică la pisici

Prezentare generală Insuficienţa renală cronică (IRC) este o problemă obişnuită la toate rasele de pisici. Digestia produselor alimentare produce deşeuri, care sunt transportate de către sânge la nivelul rinichilor pentru a fi filtrate şi excretate (eliminate) sub formă de urină. În cazul în care rinichii „se defectează”, aceştia nu mai sunt capabili să mai elimine aceste deşeuri şi toxinele rămân în sânge producând semnele clinice ale bolii renale. Alte probleme medicale pot conduce la simptome similare celor întâlnite in IRC. Testele de laborator (de sânge şi urină) adesea vor diagnostica IRC. Alte metode de diagnostic pot fi necesare pentru a determina cauza care stă la baza bolii. Bolile care pot apărea similare ca simptomatologie cu IRC sunt reprezentate de: • Acromegalia (mărirea anormală a extremităţilor scheletului datorită dezvoltării excesive a ţesutului conjunctiv) • Insuficienţa renală acută (apariţia bruscă a insuficienţei renale) • Diabetul zaharat (proasta funcţionare a pancreasului, a cărui funcţie este producerea şi eliberarea insulinei) • Faza diuretică a insuficienţei renale acute • Medicamente (diuretice, corticosteroizi) • Administrarea excesivă de lichide pe cale parenterală • Hiperadrenocorticismul (sindromul Cushing) • Hipercalcemie (concentraţie crescută de calciu în sânge) • Hipertiroidismul (activitatea funcţională excesivă a tiroidei) • Hipopotasemia (concentraţie scăzută de potasiu în sânge) • Boala hepatică • Mielomul multiplu (cancer) • Diabetul insipid nefrogen (o afecţiune metabolică care duce la o cantitate insuficientă a homonului ADH care este eliberată sau produsă, având drept rezultat eşecul de a reabsorbi apa la nivel renal) • Obstrucţia parţială a tractului urinar • Policitemie (o creştere a masei circulante de celule roşii ale sângelui) • Diureza post-obstructivă (o creştere a excreţiei de urină datorită efectului diuretic al ureei şi electroliţilor reţinuţi în timpul perioadei de obstrucţie) • Hiperparatiroidismul primar (creşterea anormală a activităţii glandei paratiroide) • Polidispsia psihogenă (consumul excesiv de apă cauzat de cauze psihologice, cum ar fi plictiseala) • Pielonefrita (inflamaţia rinichiului şi a bazinetului renal) • Piometru (infecţia uterului) • Glucozuria renală (prezenţa glucozei în urină) • Administrarea de sare Insuficienţa renală cronică afectează toate rasele de orice vârstă, deşi animăluţele de companie mai în vârstă sunt, de obicei, afectate, astfel că prevalenţa creşte odată cu vârsta. Vârsta medie de diagnostic la pisici este de 9 ani. Rasele considerate a fi cele mai susceptibile sunt reprezentate de abisiniene şi persane. Insuficienţa renală cronică afectează aproape în totalitate sistemele organismului, cauzând multiple modificări în întreg organismul şi, de regulă, având următoarele consecinţe: • Filtrarea necorespunzătoare a sângelui şi retenţia deşeurilor • Producția deficitară de hormoni (incluzând substanţele care stimulează producţia de eritrocite [eritropoietină]) • Perturbarea echilibrului hidro-electrolitic şi acido-bazic IRC poate fi cauzată de mai multe procese diferite. Acestea pot include boli, dintre care unele pot fi secundare altor procese patogene sau traumatisme, care ar fi putut cauza insuficienţă renală acută, cum ar fi: • Toxine • Circulaţie sangvină redusă şi lipsa de oxigen (ischemie) • Boală inflamatorie • Infecţiile • Cancer (neoplazie) • Anomalii ale sistemului imunitar Cauzele IRC • Nefrita interstiţială cronică de cauză necunoscută (cel mai frecvent) • Amiloidoza renală (familială la pisicile abisiniene) • Glomerulonefrita cronică • Uropatia obstructivă cronică (hidronefroza) • Pielonefrita cronică • Peritonita infecţioasă felină este o boală inflamatorie a membranei care căptuşeşte pereţii cavităţilor abdominală şi pelvină. • Insuficienţa renală acută • Cancer (limfom renal) • Boala rinichiului polichistic (binecunoscută la pisicile persane) Ce ar trebui să urmăriţi • Urinarea şi consumul de apă excesive (Notă – Urinarea crescută este uneori relatată de către proprietari ca „animăluţul de companie foloseşte mai frecvent litiera, urinează în locuri neobişnuite prin casă sau greutatea litierei a crescut”) • Letargie şi oboseală • Vărsături • Halitoză (respiraţie urât mirositoare) • Reducerea poftei de mâncare • Slăbiciune • Lipsa de coordonare în timpul mersului • Scăderea în greutate Diagnosticul Testele de diagnostic sunt necesare pentru a identifica (confirma) IRC şi pentru a exclude alte boli care pot determina simptome similare. Aceste teste pot include: • Istoricul medical complet • Examinare fizică completă • Analize de sânge, cum ar fi profilul biochimic şi o hemogramă completă – Hemograma poate fi efectuată pentru a evalua semnele infecţiei, inflamaţiei, anemiei şi modificările trombocitelor. Efectuarea unui timp de sângerare al mucoasei bucale poate cel mai bine să evalueze funcţia anormală a trombocitelor. Profilul biochimic, cum ar fi concentraţiile serice ale creatininei şi ureei sunt, de obicei, crescute în insuficienţa renală cronică. Concentraţiile serice ale fosforului şi potasiului pot fi, de asemenea, crescute. • Analiza de urină poate indica o gravitate specifică scăzută, care este obişnuită în insuficienţa renală cronică. Sedimentul sau proteinuria (prezenţa proteinelor în urină) anormale pot indica infecţia sau boala glomerulară. • Radiografii abdominale pot dezvălui mărimea redusă a rinichilor, care este frecvent întâlnită în IRC, dar dimensiunea normală a rinichilor nu exclude insuficienţa renală cronică. Unele boli cronice ale rinichilor la pisici pot fi asociate cu nişte rinichi măriţi în dimensiune (de exemplu, boala rinichiului polichistic, limfomul renal). Alte teste de diagnostic pot fi recomandate de la caz la caz. Aceste teste pot fi reprezentate de: • Ultrasonografia (ecografia) renală poate furniza informaţii suplimentare despre rinichi. Rinichii cu boli cronice sunt, de regulă, mici şi uneori, cu formă neregulată. Rinichii mari pot indica boala renală polichistică, cancerul sau o boală renală acută. Unele animăluţe de companie pot avea o ecografie normală în ciuda evoluţiei insuficienţei renale cronice. • Urografia excretorie poate fi utilă în evaluarea modificărilor rinichilor în ceea ce priveşte mărimea, forma sau localizarea. Aceasta poate fi, de asemenea, valoroasă în detectarea obstrucţiei, cancerului sau pietrelor. • Urocultura ar trebui să fie efectuată pentru a evalua prezenţa infecţiilor tractului urinar superior sau inferior. • Analiza gazelor sangvine (gazometria arterială) va permite evaluarea nivelurilor de acid şi bază (depistează dezechilibrele acido-bazice). • Testele serologice pentru anticorpii anti-Leptospira pot fi necesare pentru diagnosticarea acestei infecţii. • Se poate dovedi necesară măsurarea tensiunii arteriale pentru a determina prezenţa hipertensiunii, o complicaţie a IRC. • O aspiraţie (biopsie) cu ac fin a rinichiului poate fi utilă la unele pisici cu boli renale (de exemplu, limfom renal, nefrita interstiţială granulomatoasă datorată peritonitei infecţioase feline). • Clearance-ul creatininei endogene sau exogene poate fi util pentru măsurarea ratei de filtrare glomerulară la animăluţele de companie cu analize de sânge normale care sunt suspectate că ar avea insuficienţă renală. • Raportul urinar proteină-creatinină este util în evaluarea pierderii urinare de proteine la animalele de companie suspectate că ar avea o boală glomerulară. • Excreţia fracţionată a electroliţilor (sodiu, potasiu, clor şi fosfor) poate fi utilă în evaluarea animalelor suspectate cu tulburări renale tubulare. • Clearance-ul cu radioizotopi poate fi utilizat pentru a determina capacitatea de filtrare a rinichiului şi circulaţia sangvină. Tratamentul Deşi nu este o boală vindecabilă, depistarea precoce poate încetini progresia bolii. IRC poate fi o afecţiune care pune viaţa în pericol şi necesită spitalizare şi tratament pentru stabilizarea animăluţelor de companie grav bolnave. Tratamentul insuficienţei renale cronice trebuie să fie individualizat în funcţie de severitatea afecţiunii, cauză, bolile sau afecţiunile secundare şi alţi factori care trebuie să fie analizaţi de către medicul vostru veterinar. O cercetare atentă a cauzelor reversibile trebuie să fie finalizată. Scopul final al terapiei IRC este acela de a oferi terapia de susţinere în timp ce se încearcă tratarea / eliminarea factorilor secundari care agravează insuficienţa renală, cum ar fi infecţiile, deshidratarea, malnutriţia, anemia, etc.Tratamentele pot include: • Terapia cu fluide în cazul animăluţelor deshidratate. Terapia cu lichide se dovedeşte importantă în corectarea stării de deshidratare şi a modificărilor suferite de electroliţii serici. O atenţie trebuie avută să nu se suprahidrateze pacientul, deoarece rinichii este posibil să nu fie capabili să producă urină pentru a scăpa de excesul de lichid. • Tratarea modificărilor sangvine, cum ar fi hiperpotasemia sau hipopotasemia (niveluri sangvine anormale de potasiu), acidoza metabolică şi hiperfosfatemia • Terapia dietetică cu restricţie de fosfor şi proteină. Dietele speciale sunt formulate pentru animăluţele de companie cu insuficienţă renală cronică, cum ar fi Hill’s k/d, Royal Canin Renal, Eukanuba k/d, etc. • Corectarea potasemiei anormale. Nivelurile serice ale acesteia pot fi scăzute sau crescute (în stadiul avansat al insuficienţei renale). Corectarea acidozei metabolice poate fi realizată prin tratarea problemei cu bicarbonat de sodiu, dacă este necesar. • Concentraţiile crescute de fosfor pot fi tratate cu ajutorul chelatorilor intestinali de fosfor, cum ar fi hidroxidul de aluminiu şi carbonatul de aluminiu. • Accesul liber la apă • Terapia de susţinere şi monitorizarea atentă a diurezei (cantitatea de urină produsă, respectiv, eliminată) • Controlul vomei prin intermediul regimului alimentar şi a terapiei medicamentoase după cum este necesar. Medicamentele care sunt eficiente sunt reprezentate de cimetidină (Tagamet), ranitidină (Zantac) sau famotidină (Pepcid). • Steroizii anabolizanţi sunt disponibili, dar nu există studii pe termen lung care să demonstreze eficacitatea lor. • Tratarea anemiei, dacă este necesar. Anemia poate fi tratată cu eritropoietină umană recombinată. Pisicile tratate cu Epogen au prezentat rezoluţia anemiei, creşterea în greutate, îmbunătăţirea poftei de mâncare, a aspectului blănii, precum şi a sociabilităţii cu stăpânii lor. Cu toate acestea, există unele riscuri asociate utilizării acesteia. • Vitamina D (calcitriol sau 1,25-dihidroxicolecalciferol) poate fi suplimentată (deoarece sinteza calcitriolului este afectată în IRC). Beneficiile acestei suplimentări sunt controversate. Calcitriolul trebuie să fie utilizat numai după ce hiperfosfatemia a fost controlată în mod adecvat. • Monitorizarea pacientului reprezintă o parte importantă a tratamentului optim aflat în desfăşurare. Monitorizarea poate include următoarele: greutatea corporală în serie (deoarece aceste determinări facilitează terapia corespunzătoare cu lichide), măsurarea cantităţii de urină eliminată, hematocritul şi proteinele plasmatice totale (vor ajuta la monitorizarea stării de hidratare) şi determinările succesive ale biochimiei serice, toate fiind necesare pentru a determina dacă animăluţul răspunde la tratament. Aceşti factori determinanţi vor ajuta la stabilirea unei terapii medicamentoase şi cu lichide corecte. • Tratamentul se poate extinde pe o perioadă de 3-5 zile, în funcţie de răspunsul individual şi de cauzele secundare. În cazul în care tratamentul eşuează, dializa sau transplantul renal pot fi o posibilitate de tratament. În final, trebuie amintit că insuficienţa renală cronică poate progresa în ciuda unui tratament adecvat. Prognosticul în ceea ce priveşte recuperarea funcţiei renale depinde de severitatea leziunilor renale şi cauza IRC. Eutanasia poate fi luată în considerare în cazul animăluţelor de companie care nu răspund la tratament. Îngrijirea la domiciliu Tratamentul optim pentru animăluţul vostru de companie necesită o combinaţie a îngrijirii veterinare de specialitate şi a celei oferite de dumneavoastră la domiciliu. Instruirea specifică pentru terapia la domiciliu este determinată de gradul de afectare renală. Insuficienţa renală cronică pune în pericol viaţa, astfel că în cazul în care suspectaţi că animaluţul dumneavoastră de companie are această afecţiune, trebuie să vă vedeţi cu medicul vostru veterinar cât mai curând posibil. Urmaţi alături de medicul vostru veterinar examinările, testările de laborator şi analiza de urină. Analiza de sânge şi urină trebuie repetată în termen de 5-7 zile după externare. Hrăniţi-vă animăluţul cu dieta recomandată de medicul vostru veterinar. Oferiţi-i accesul liber la apă proaspătă şi potabilă în orice moment. Unii proprietari le pot administra animăluţelor lor lichide subcutanat acasă, dacă este necesar. Medicul vostru veterinar vă poate furniza informaţii necesare atunci când este indicată. Administraţi toate medicamentele prescrise după cum v-au fost recomandate de către medicul vostru veterinar. Tratamentul medicamentos poate include: chelatori de fosfat, suplimente de potasiu, medicamente pentru vome (cum ar fi, cimetidina sau famotidina) sau steroizi anabolizanţi pentru unii pacienţi. Epogenul poate fi administrat pentru corectarea anemiei, de 2-3 ori pe săptămână. Prevenţia Nu există recomandări specifice pentru prevenirea insuficienţei renale cronice. Cu toate acestea, sugestiile generale includ: • Asigurarea posibilităţilor frecvente de a urina şi accesul liber la apa prospătă şi potabilă. • Evitarea expunerii la etilen glicol şi la plantele toxice (cum ar fi, crinii), care pot cauza lezionarea acută a rinichilor.

6 comentarii:

  1. Vreau sa va intreb ceva: mi-am sterilizat pisica. Dupa 15 ore murea. La autopsie, doctorul mi-a spus ca singura anomalie gasita a fost rinichii mariti si vasele renale dilatate. Ce boala renala putea sa duca la moartea pisicii? Sau marirea rinichilor a fost consecinta unei reactii adverse la anestezic? Astept raspunsul la mmfalt@yahoo.com. Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna ziua...imi pare rau ca va raspund atat de greu, dar din fericire, blogul meu este foarte accesat si trebuie sa raspund la foarte multe intrebari cand restul activitatilor mi-o permit...Sincera sa fiu as fi tentata sa cred ca este vorba de o reactie la anestezic si mai exact la o nefrotoxicitate (pe intelesul dvs., un blocaj al functiei renale), dar aceasta situatie are la baza o problema reala (in functie de varsta pacientului, poate fi vorba de anomalii congenitale sau genetice renale, o distrofie/degenerescenta renala, etc.)...Imi pare nespus de rau pentru pierderea suferita...

      Ștergere
  2. Am citit ca exista si posibilitatea de transplant renal la pisici. Teoretic, sigur ca e posibil, practic insa, unde se efectueaza asemenea interventii la noi in tara?

    RăspundețiȘtergere
  3. Din păcate la noi nu este încă disponibilă o astfel de procedura. Ea este menționată cu titlu informativ în contextul subiectul tratat în materialul informativ de față. Din informațiile pe care le dețin până în momentul de față în Japonia și SUA s-a efectuat deja această tehnică de transplantare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am o pisica de aproape 14 ani, operata de 3 saptamani de piometru, careia i s-a depistat si o insuficienta renala (creatinina 3.7 si ureea 90) si trei zile dupa operatie a mancata hrana umeda renal de la royal canin cu vita si cu pasare, a baut apa si i s-au facut injectii postoperatorii. A racit a treia zi de la curentul din sala de asteptare si i s-a administrat antibiotic injectabil. De atunci nu mai mananca, nu bea apa. O hranesc cu aceeasi hrana umeda blenduita cu supa strecurata de morciv, telina, patrunjel si pastarnac nesarata, ii dau vyo recuperation cu 2 lingurite de ipachitine pe zi si vitamine pisate si amestecate cu supa. Nu mananca decat hraniya cu biberonul si este mai vioaie, mai sugura pe ea cand merge prin casa. Ii las zilnic apa proaspata si crochete renal de la royal canin dar nici nu se atinge de ele. Ce sa-i dau sa mananca singura?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna seara.. din pacate, la momentul de fata si in contextul in care companioana dvs. nu este tentata sa manance de una singura, din motive intemeiate (greata, eventual, varsaturi, anemie, stare generala depresiva) nu o ajutati in niciun fel sa manance la un moment dat in mod voit, ci doar o veti determina sa simta dezgust fata de hrana. Cu ceea ce o puteti ajuta in mod real este cu tratamentul de sustinere perfuzabil, tratament simptomatic de combatere a gretei si tonice organice (respectiv, complexe polivitaminice) administrate pe cale intravenoasa in terapie continua sau in regim de administrare subcutanata la 8-12 ore. Daca medicul dvs. veterinar nu i-a prelevat o proba de sange pentru examenul hematologic (pentru a verifica starea eventuala de anemie), discutati cu acesta pentru a face aceasta testare absolut utila. In cazul unui astfel de pacient (cronic renal), vital este de intrunit un status hidroelectrolitic optim, combaterea gretei (frecvent intalnita la felinele cu aceasta afectiune) si a altor simptome asociate pentru a-i conferi pisicii o stare generala de bine...apoi, pisica daca raspunde favorabil la terapie si se va reechilibra, va manca de buna voie..daca va mai pot ajuta, ma gasiti mai repede pe https://www.facebook.com/DoctoritaPisicilor/ Numai bine..:)

      Ștergere