marți, 26 ianuarie 2010

Tusea de canisă (traheobronșita infecțioasă)

Prezentare generală Ai putea crede că patrupedul tău canin are ceva rămas în gât. Tusea asociată traheobronșitei infecțioase acute, sau tusei de canisă, este o tuse puternică, ca un claxon, uneori urmată de vomă. Traheobronșita infecțioasă canină, cunoscută, de asemenea, și sub numele de complexul tusei de canisă, face referire la un grup de boli respiratorii infecțioase contagioase acute, care poate cauza inflamația laringelui, traheei, bronhiilor și a pulmonilor. Traheobronșita infecțioasă indică o reacție inflamatorie la nivelul căilor respiratorii. Această inflamație, de regulă, determină creșteri variabile ale secrețiilor traheobronșice (mucus și „spută”) și o tuse. Tusea de canisă este o inflamație extrem de contagioasă a traheei și arborelui bronșic cauzată de un virus contagios (de fapt, de mai multe virusuri, respectiv, adenovirusul-2 canin, reovirusul canin [implicare redusă] virusul parainfluenței canine și virusul maladiei Carre [jigodia canină]) sau/și de o bacterie (Bordetella bronchiseptica). Bordetella bronchiseptica este cel mai frecvent agent bacterian izolat și virusul parainfluenței canine este cel mai frecvent virus descoperit la câinii cu traheobronșită infecțioasă canină. Virusul maladiei Carre (jigodia canină) poate mima aceste semne și duce la o boală sistemică (în întreg organismul). În afara cauzelor infecțioase (contagioase) ale traheobronșitei, alte afecțiuni ale căilor respiratorii superioare și inferioare pot determina simptome similare cu cele ale infecției traheobronșice infecțioase. Medicul dvs. veterinar va trebui să efectueze diferite teste pentru a exclude unele dintre aceste alte afecțiuni. Acest lucru este valabil mai ales în cazul în care tratamentul inițial al afecțiunii nu duce la un răspuns adecvat. Lista potențialelor cauze ale acestor simptome este foarte lungă: • Faringita (tonsilita sau amigdalita) •Infecțiile cavității bucale cu însămânțarea arborelui traheobronșic • Edemul laringian • Paraziții intestinali (viermi) în curs de migrare pulmonară • Infecțiile fungice ale pulmonilor • Pneumonia • Pneumonia de aspirație („ab ingestis”) • Paraziții tractului respirator • Colapsul traheal • Bronșita alergică sau bronșita cronică • Inhalarea unui corp străin (ceva este cu adevărat blocat în gât) • Boli cardiace • Tumoră sau cancer de pulmoni sau trahee • Traumatisme ale traheei Boala este asociată cel mai adesea cu câinii prezenți într-o populație cu o densitate mare de animale sau într-o pensiune canină. Agenții infecțioși pot fi transmiși prin intermediul aerului sau prin contact cu suprafețele contaminate. Cățeii și câinii mai tineri prezintă riscul cel mai mare de infectare, dar chiar și câinii bătrâni pot dobândi tusea de canisă. Afecțiunea este frecvent întâlnită în mod deosebit la câinii tineri, nevaccinați. În cazul în care mecanismele de curățare respiratorie sau imunitatea sunt deficitare, pneumonia se poate dezvolta din infecția primară sau datorită invadatorilor bacterieni secundari. Unele virusuri și bacterii au o predilecție pentru cavitatea nazală și mucoasele ochiului (conjunctiva), ducând la semnele unei infecții a tractului respirator superior, similare cu cele ale unei răceli umane. Perioada de incubație din momentul în care câinele contractează pentru prima dată infecția și până în momentul în care simptomele se dezvoltă este, de obicei, între 3 și 10 zile, iar simptomele pot dura zile sau săptămâni. O tuse ușoară până la moderată fără alte simptome este, de regulă, auto-limitantă; cu toate acestea, în cazuri ocazionale, aceasta se cronicizează, respectiv, se prelungește în timp și cauzează o bronșită cronică. Ce ar trebui să urmăriți Tusea de canisă determină o varietate de simptome care pot varia ca severitate. • Semnele problemelor respiratorii superioare, cum ar fi conjunctivita (ochii iritați), rinita („curgerea nasului”) sau strănutul pot fi observate. • Tusea. Simptomele clasice sunt crizele (accesele) de tuse puternică, horcăitoare care se agravează odată cu activitatea sau agitația și pot persista mai multe minute. Câinele se va comporta adesea ca și cum ar avea ceva rămas în gât și regurgitează sau vomită lichid după ce tușește. În cazul în care se dezvoltă penumonia bacteriană secundară, câinele, de multe ori, prezintă semnele bolii, cum ar fi lipsa poftei de mâncare, depresie sau febră. • Pierderea poftei de mâncare • Depresie • Febră • Respirație dificilă Oricare dintre aceste semne, vor trebui să vă determine să-i faceți o vizită medicului vostru veterinar pentru a vă asigura că nu s-a instalat pneumonia. Diagnosticul Istoricul medical complet va releva, de regulă, expunerea recentă la o canisă sau la alți câini. Adesea, diagnosticul este realizat numai pe baza istoricului medical și a semnelor clinice tipice. Sensibilitatea traheei este prezentă în majoritatea cazurilor. Testele de diagnostic sunt necesare pentru a identifica (confirma) tusea de canisă și pentru a exclude alte boli. Aceste teste pot fi reprezentate de: • Examinarea clinică • O radiografie toracică poate fi recomandată având menirea de a determina dacă pneumonia este prezentă. • Testele de laborator de sânge uzuale – o hemoleucogramă sau profilul biochimic nu sunt necesare, cu excepția cazului în care animăluțul dumneavoastră de companie prezintă semnele bolii generalizate, letargie, febră, tuse productivă, scurgeri nazale tulburi sau lipsa poftei de mâncare. De asemenea, un profil biochimic de sânge este important în cazul în care animăluțul de companie este în vârstă sau a avut anterior boli diagnosticate. • Un examen al fecalelor prin metoda flotației va trebui să fie efectuat pentru a exclude paraziții intestinali. Acest examen va trebui efectuat la toți cățeii, cu excepția cazului în care aceștia au fost supuși în prealabil unui program regulat de deparazitare. De la caz la caz sau în cazul în care afecțiunea nu se ameliorează într-un interval de 3-7 zile, efectuarea testărilor suplimentare se dovedește necesară: • În cazul în care sunt observate semne de implicare a ochilor, corneea trebuie să fie examinată cu atenție. Această examinare trebuie să includă, de asemenea, teste care pot detecta un ulcer cornean (mai ales în cazul în care ochiul pare dureros). • Radiografiile toracice (sau filmele repetate) pot fi necesare pentru a umări evoluția bolii. • O traheoscopie și o bronhoscopie trebuie efectuate în cazul în care un corp străin este suspectat din anamneză (istoricul medical al pacientului) și din revizualizarea radiografiilor sau în cazul în care se constată un răspuns slab la tratament. • O cultură și un examen citologic al lichidului bronșic trebuie efectuate. Acest lucru este cu atât mai important cu cât există suspiciunea unei bacterii rezistente sau confirmarea unei pneumonii severe. Procedeul se numește „spălătură traheală” și poate fi efectuat sub anestezie locală (plasarea unui ac prin trahee și introducerea de lichid în interiorul acesteia) sau prin anestezierea scurtă a câinelui pentru a obține lichid din pulmoni. Acest lichid este apoi examinat la microscop și însămânțat pentru evidențierea bacteriilor. • Testele fungice pot fi indicate pe baza rezultatelor radiografiilor în zonele endemice pentru infecții fungice, cum ar fi histoplasmoza și blastomicoza. Tratamentul Terapia este controversată deoarece boala este, de obicei, autolimitantă (ca o răceală umană) și, în cazul în care o infecție virală este suspectată, antibioticele nu pot distruge, respectiv, ucide virusul. Aceste lucru este valabil mai ales în cazurile ușoare, necomplicate în care tratamantul este de susținere – spre deosebire de cel administrat unei persoane cu o răceală gravă. Tratamentele pentru tusea de canisă poate include unul sau mai multe din următoarele: • Suprimantele tusei (antitusive) sunt adecvate pentru unele animăluțe de companie cu tuse de canisă. Ele sunt indicate atunci când tusea este frecventă și extenuantă și nu există dovezi ale existenței pneumoniei. Medicul vostru veterinar poate discuta cu dvs. argumentele pro și contra ale acestui tratament. Preparatele injectabile sau pastilele (butorfanol) sunt, adesea, utilizate, dar, ocazional, un medicament mai puternic este necesar (substanțele înrudite cu codeina, cum ar fi hidrococodonul – Hycodan, Tussinex) pentru a rupe ciclul tusei în cazurile severe. O primă injecție de butorfanol poate ajuta la ruperea ciclului tusei. Nu utilizați medicamentele umane eliberate fără rețetă (cum ar fi Robitussin, etc.) fără a vă consulta în prelabil cu medicul vostru veterinar. • Antibioticele sunt utilizate la unii pacienți, mai ales în cazul în care infecția cu Bordetella bronchiseptica sau vreo infecție bacteriană secundară este suspectată. Din păcate, nu există un „test rapid” pentru această infecție. În cazul în care Bordetella bronchiseptica este izolată la examinările bacteriologice, un antibiotic puternic este necesar (deoarece multe dintre antibioticele uzuale, cum ar fi amoxicilina nu vor reuși, de obicei, să ucidă această bacterie). Unele dintre aceste antibiotice puternice nu pot fi administrate decât prin injectare. O parte din antibioticele puternice, uzual folosite și administrate pe cale orală (enrofloxacina – Baytril sau alte fluoroquinolone) nu trebuie utilizate la cățeii aflați în perioada de creștere rapidă. Ocazional, un antibiotic de tipul gentamicinei poate fi administrat prin nebulizare („vaporizare”) în spitalele veterinare pentru a împiedica transmiterea infecției la pacienții sănătoși. • Foarte rar, administrarea pe termen scurt a unui antiinflamator poate fi necesară pentru a calma o tuse severă datorată traheobronșitei; totuși, aceste medicamente pot diminua rezistența la bacteriile secundare și prin urmare contribuie la instalarea pneumoniei. • În cazul pacienților cu forme ușoare, necomplicate de boală, este posibil să nu fie prescrisă nicio medicație sau numai un antitusiv slab. • Dacă simptomele nu se ameliorează sau în cazul în care acestea se cronicizează, o reevaluare atentă, incluzând lavajul traheal, testele de sânge și o radiografie toracică, este indicată. Îngrijirea la domiciliu Tratamentul optim pentru animăluțul dvs. necesită o combinație a îngrijirii veterinare profesionale cu cea oferită de dvs. la domiciliu. Perioada care urmează poate fi critică, mai ales în cazul în care starea câinelui dvs. nu se îmbunătățește rapid. • Deparazitarea internă a cățeilor este binevenită în cazul în care aceștia nu au primit recent astfel de tratamente. • Administrați-i câinelui dvs. medicația prescrisă întocmai cum v-a fost recomandată de către medicul vostru veterinar și aveți în vedere să vă anunțați medicul în cazul în care întâmpinați dificultăți în tratarea animăluțului dvs. • Este posibil să fie necesare efectuarea altor radiografii toracice de control. • Rețineți, vaccinarea poate fi efectuată, de obicei, împotriva virusului parainfluenței canine, adenovirusului canin de tip 2 și a virusului dizenteriei canine (jigodia canină). Astfel de vaccinări ajută la prevenția traheobronșitei infecțioase. Un vaccin împotriva Bordetella bronchiseptica poate fi, de asemenea, administrat. Acesta este util mai ales în cazul animăluțelor de companie frecvent expuse la alți câini. Pentru a preveni răspândirea tusei de canisă, țineți-vă câinele departe de alți câini timp de cel puțin o săptămână. În plus, puteți face următoarele: • Limitați mișcarea și impuneți perioade de repaus; nu faceți activități sau nu vă jucați cu câinele dvs. Activitatea, adesea, inițiază perioadele de tuse puternică și sâcâitoare. • Încurajați aportul adecvat de lichide pentru a menține starea de hidratare. Oferiți-i alimente de consistență scăzută (moi) în cazul în care hrana uscată îi irită gâtul. • În cazul în care, câinele dvs. poartă în mod obișnuit o zgardă de forță, scoteți-o sau înlocuiți-o cu un ham pentru a reduce iritarea căilor respiratorii. • Evitați factorii stresanți de mediu, incluzând praful din casă, vaporii, fumurile chimice și fumul de țigare. • Pentru a mobiliza secrețiile și pentru a reduce tusea, puneți la dispoziția câinelui dvs. aerul umidificat (de exemplu, un vaporizator în camera câinelui sau într-o baie de aburi, timp de 1-2 ore). Prevenția Vaccinările asigură o protecție foarte bună împotriva traheobronșitei infecțioase la majoritatea câinilor. Cu toate acestea, ca și în cazul tuturor vaccinurilor, protecția asigurată nu este de 100%, astfel că unii câini vor contracta tusea de canisă în ciuda vaccinării.

6 comentarii:

  1. buna ziua,
    ma bucur foarte mult ca am gasit articolul dvs. sa zicem ca ma ajuta foarte mult. Am un catel care sufera de acesta boala, ea a fost diagnosticata la inceput cu laringita, am urmat tratamentul si tot asa este. Cand am obs ca tratamentul nu functioneaza am consultat alt veterinar si a diagnosticat o cu insuficienta cardiaca.... e posibil sa se faca confuzie aasa de mare?

    RăspundețiȘtergere
  2. din punctul meu de vedere..un medic veterinar instruit nu are cum sa faca confuzie intre tusea de canisa si insuficienta cardiaca..un consult amanuntit face usor diferenta intre cele doua afectiuni, una cardiaca, cealalta respiratorie...sper sa va fie de folos raspunsul..daca mai aveti nelamuriri suntem aici sau pe facebook (vets 4 all pets)...

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna ziua , am cumparat un catelus Bulldog francez de la Canisa Premium de cum l au adus ai curtgea nasul si tusea am mers cu el la medicul veterinar urmează un tratament de 5 zile cu antibiotice injectabil Eneoxil si Pneumoguard mi a mai spus sa i iau acc de la farmacie pt mucozitati si Ribomunyl pt Imunitate

    RăspundețiȘtergere
  4. In niciun caz la cainii sub 1 an nu se foloseste enroxilul...enrofloxacina blocheaza cartilajele de crestere si in consecinta dezvoltarea adecvata a osaturiis si afecteaza inclusiv dantura....

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna seara.am un caine de aproape 15 ani.a contactat traheita si in ciuda faptului ca am adus o la vetrinar si ia administrat antibiotic di antiinflamatoare catelusa tuseste in continuare.e depresa doarme mereu si a slabit.Datorita faptului ca i batrana nici nu mai am curaj sa merg iar la medic.Am cheltuit cu ea dute de euro si cam m am saturat.Nu stiu cum sa i calmez tusea.Puteti sa mi dati un sfat?

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna ziua..din pacate, consider ca pacientul nu a fost complet diagnosticat...daca ar fi fost o traheita cu tratamentul adecvat situatia ar fi trebuit sa se imbunatateasca. Din punctul meu de vedere, trebuie reconsultat tratamentul, supus unor testari specifice (analize de sange inclusiv testarea pentru viermii inimii, un examen radiologic al toracelui, consult cardiologic de specialitate, etc.) si in functie de constatarile acestor investigatii medicul va putea formula un protocol de terapie si un eventual prognostic.

    RăspundețiȘtergere