sâmbătă, 6 martie 2010

Demodecia (râia roșie) la pisici

Prezentare generală

Demodecia (demodicoza, râia roșie) este o boală de piele rar întâlnită la pisici. Există două specii de acarieni responsabile pentru demodecia felină, Demodex cati și o altă specie, care nu este în prezent denumită.

Din moment ce demodecia felină este rar întâlnită, sunt disponibile informații limitate despre factorii genetici sau predispozanți. Din cazurile raportate, cele mai multe pisici au boli ascunse, subiacente care necesită administrări multiple de steroizi. Există ipoteza că acest lucru a condus la un sistem imunitar slăbit, permițând astfel acarienilor să se înmulțească și să provoace boala clinică. Se crede că burmezele și siamezele pot prezenta o incidență mai mare a bolii.

Demodecșii fac parte din flora (mai exact, fauna) normală a pielii. În prezent, se suspectează că această boală nu este contagioasă printre pisici. De obicei, demodicoza se manifestă cu petice de piele depilată și infecții bacteriene secundare ale pielii (piodermite superficiale și profunde). Semnele infecțiilor pielii sunt reprezentate de umflături roșii (papule), pustule, noduli supurativi și zone ulcerate. Mâncărimea nu este un simptom consecvent. Picioarele și fața sunt zonele afectate în mod obișnuit.

Ce ar trebui să vă atragă atenția

· Una sau mai multe zone lipsite de păr pe cap și gât

· Căderea părului care se extinde pe tot corpul

· Plăgi crustoase

· Ocazional, prurit (mâncărime)

Diagnosticul

Demodecia este diagnosticată pe baza prezenței simptomelor și a efectuării raclatelor dermice profunde din zonele afectate. Acarienii sau demodecși pot fi observați cu ajutorul unui microscop. Demodecșii sunt prezenți pe toate pisicile, astfel încât aceștia singuri (fără prezența semnelor clinice caracteristice) nu constituie un diagnostic de demodecie.

Tratamentul

Se recomandă ca toate pisicile diagnosticate cu demodecie să urmeze tratamentul. Recuperarea spontană, cum se întâmplă în demodecia juvenilă canină, este puțin probabilă. În afară de tratamentul specific pentru demodecie, tratarea infecțiilor bacteriene secundare poate fi necesară.

· Eradicarea acarienilor poate fi realizată prin utilizarea săpunului cu sulf sub formă de îmbăiere la fiecare 5-7 zile, cel puțin 6 îmbăieri. Este foarte important să urmați îndeaproape instrucțiunile medicului dvs. veterinar pentru a reduce riscul apariției efectelor adverse.

Înainte de îmbăiere, pisica dvs. este posibil să trebuiască să fie tunsă pentru a crește gradul de penetrare și eficacitatea acestui tratament. Efectele adverse ale îmbăierii cu săpun de sulf sunt rare, dacă aceasta este efectuată conform recomandărilor. Pentru a evita toaletarea și ingestia soluției, un guler elizabethan trebuie să fie dispus în jurul gâtului pisicii până în momentul în care blana acesteia este uscată.

· Amitrazul este, de regulă, utilizat la câini, dar este considerat toxic la pisici și trebuie să fie folosit la acestea numai în cazul în care alte tratamente nu au avut efect.

· Pisica dvs. trebuie să fie retestată prin intermediul unei noi examinări a raclatului dermic la fiecare 2 săptămâni pentru a monitoriza boala. Trei raclate dermice negative consecutive trebuie să fie obținute înainte de întreruperea tratamentului.

Îngrijirea la domiciliu și Prevenția

Unele pisici pot prezenta o infecție bacteriană secundară, astfel că antibioticele vor fi necesare timp de câteva săptămâni (4 săptămâni, dacă infecția este superficială și 8-10 săptămâni, dacă aceasta este profundă).

După îmbăiere, este important ca pisica dvs. să nu se ude în intervalul dintre doua îmbăieri pentru a maximiza eficacitatea tratamentului. Unii proprietari reușesc să-și îmbăieze pisicile acasă. Țineți minte că soluția are în compoziție sulf și, prin urmare, are un miros puternic de ouă clocite. De asemenea, aceasta are capacitatea de a păta țesăturile și carpetele.

După îmbăiere, pisicile cu blana deschisă la culoare vor rămâne cu o tentă galbenă până când tratamentul este întrerupt.

Întotdeauna folosiți mănuși și țineți-vă pisica într-o zonă închisă cu un guler elisabethan la gât pentru a o împiedica să se toleteze și să lase urme pe carpete și țesături.

Având în vedere că acești acarieni trăiesc în mod normal pe pielea pisicii, prevenția este dificilă.

3 comentarii:

  1. Demodecia de la caine (Demodex canis) si cea de la pisica (Demodex cati)nu se transmite la om decat in cazuri exceptionale (persoanele cu sistem imunitar la pamant - vezi cei cu SIDA), dar exista o forma specifica de demodecie a omului (Demodex foliculorum) care este specifica omului si nici acesta nu o poate transmite animalelor..cel putin pana in prezent nu se cunosc cazuri...:)

    RăspundeţiȘtergere
  2. am gasit acum vreun an 2 pisicuti abandonati pe care i-am hranit cu seringa. aveau de la inceput zone cu par lipsa si am mers la veterinar dar a spus ca nu au nimic, sunt mici si de aceea le creste parul. doar ca dupa 3-4 saptamani am luat scabie de la ei. acum am aceeasi problema am acasa de doua saptamani un pisic de aprox 1luna jumatate, se hraneste singur, e vioi, jucaus, dar sta cam prost cu igiena, poate pt ca nu a avut de unde sa invete, si aseara am observat ca in jurul botului si pe gat are blana lipsa si piele decojita. se si scarpina pe la urechi desi nu are pureci sau altceva. mi-e frica sa nu iau iarasi vreo eczema. nu exista vreun tratament naturist, sa spun asa, pt ca nu imi permit sa-i cumpar tratament, imi pare rau de el sa-l abandonez, mi-e frica si sa-l mai tin mult in casa pt ca stiu de la anteriorii pisici ca virusul poate ramane pe oriunde prin casa. astept un raspuns si va multumesc anticipat.

    RăspundeţiȘtergere