luni, 8 martie 2010

Peritonita infecțioasă felină

Prezentare generală

Peritonita infecțioasă felină este o boală progresivă și, în final, fatală a pisicilor cauzată de un coronavirus mutant.

Multe pisici sunt infectate cu o formă relativ benignă a coronavirusului, dar numai la anumite pisici acest virus va suferi mutații pentru a deveni patogen (provocând peritonita infecțioasă felină). Prin urmare, acest lucru înseamnă că, coronavirusul la fiecare pisică în parte poate suferi mutații (sau nu) devenind virusul peritonitei infecțioase feline. În consecință, peritonita infecțioasă felină nu se transmite orizontal (de la pisică la pisică).

Anterior, s-a sugerat că pisicile pot transmite boala la alte pisici prin salivă, urină și fecale. De asemenea, s-a sugerat că în gospodăriile în care se găsesc mai multe pisici poate crește riscul de îmbolnăvire. Recent, cercetările au sugerat că riscul de transmitere a virusului de la o pisică infectată la alte pisici din aceeași gospodărie este foarte puțin probabil. Pisicile care trăiesc alături de o pisică cu peritonită infecțioasă felină nu vor fi mai susceptibile de a prezenta această mutație în viitor decât în cazul în care acestea nu ar fi intrat în contact cu pisica cu peritonită infecțioasă felină.

Contactul cu fecalele este o cale posibilă de infecție. Totuși, odată ce virusul a suferit mutațiile, coronavirusul patogen invadează organismul pisicii și nu mai este eliminat de la nivel intestinal.

Factorii care cresc riscul de infecție sunt reprezentați de vârsta tânără și infecția concomitentă cu virusul leucemiei feline sau cu virusul imunodeficienței feline.

Cele două forme ale peritonitei infecțioase feline letale sunt cea exsudativă (umedă), cea non-exsudativă (uscată), precum și combinațiile celor două.

· Peritonita infecțioasă felină exsudativă. Cel mai caracteristic semn este acumularea de lichid în interiorul abdomenului sau toracelui. Acumularea excesivă poate determina dificultăți în respirație.

· Peritonita infecțioasă non-exsudativă. Debutul este, de obicei, mai lent. Acumularea de lichid este minimă, dar scăderea în greutate, depresia, anemia și febra sunt aproape întodeauna prezente. De asemenea, s-ar putea să vedeți semnele insuficienței renale, insuficienței hepatice, bolii pancreatice și ale altor boli. Este adesea o boală dificil de diagnosticat deoarece semnele sunt similare cu cele ale altor boli.

Deși virusul poate supraviețui în mediul înconjurător timp de mai multe săptămâni, acesta este inactivat de majoritatea detergenților și dezinfectanților de uz casnic.

Ce ar trebui să vă atragă atenția

Simptomele peritonitei infecțioase feline sunt nespecifice, dar pot include oricare din următoarele:

· Febră

· Letargie

· Lipsa poftei de mâncare

· Scăderea în greutate

· Vărsături

· Diareea

· Icter (culoare galbenă a pielii, ochilor, urechilor, nasului sau gingiilor)

· Gingii palide

· Abdomen destins (în peritonita infecțioasă felină exsudativă)

· Respirație dificilă (datorită acumulării de lichid în torace)

· Convulsii sau paralizii, cu implicarea sistemului nervos

· Anomalii oculare

Diagnosticul

Nu există teste specifice pentru diagnosticarea peritonitei infecțioase feline. Medicul dvs. veterinar va obține un istoric medical complet și va efectua un examen fizic amănunțit pentru a facilita diagnosticarea. Majoritatea pisicilor prezentate pentru îngrijiri medical-veterinare sunt deja bolnave și o serie de alte boli produc simptome similare. Prin urmare, medicul dvs. veterinar foarte probabil vă va recomanda anumite teste pentru a exclude alte boli, precum și pentru a confirma peritonita infecțioasă felină. Aceste teste pot include următoarele:

· Examenul oftalmologic complet, incluzând examinarea fundului de ochi pentru a evalua partea posterioară a ochiului și a investiga modificările caracteristice peritonitei infecțioase feline

· Hemograma completă pentru a evalua prezența numărului scăzut de limfocite și anemia (aspecte clinice adesea observate la pisicile cu peritonită infecțioasă felină)

· Testele biochimice serice sunt întreprinse pentru a evalua efectul peritonitei infecțioase feline asupra organelor, cum ar fi rinichii și ficatul, precum și pentru a evalua starea generală de sănătate a pisicii dvs. Aceste teste pot, de asemenea, determina nivelurile de proteină din sânge. Nivelurile ridicate pot fi utile pentru a dovedi caracterul infecțios al peritonitei infecțioase feline.

· Testul pentru virusul leucemiei feline și testul pentru virusul imunodeficienței feline pentru a evalua pisica pentru alte infecții virale grave

· Titrul pentru peritonita infecțioasă felină (testul anticorpilor serici). Este important de menționat că acest test identifică prezența anticorpilor produși împotriva coronavirusului, dar nu poate stabili cu certitudine că anticorpii respectivi sunt produși în mod specific împotriva coronavirusului care cauzează peritonita infecțioasă felină. Un test de diagnostic molecular specializat denumit reacția în lanț a polimerazei (PCR), recent a devenit accesibil pentru diagnosticarea peritonitei infecțioase feline, dar necesită o testare mai extinsă pentru a-i stabili utilitatea.

· Analiza microscopică a lichidului prelevat din cavitatea toracică sau abdominală

· Analiza de urină pentru a evalua funcția renală

· Radiografiile toracice pentru a identifica acumularea de lichid

· Radiografiile abdominale pentru a identifica mărirea în dimensiune a organelor (de exemplu, ficat, rinichi)

· Examinarea ecografică a abdomenului pentru a identifica mărirea în dimensiune a organelor și infiltrarea organelor cu mase care ar putea reprezenta infiltrate inflamatorii, denumite granuloame, formațiuni tipice ale peritonitei infecțioase feline

· Analiza microscopică și chimică a lichidului cefalorahidian (LCR) la pisicile cu simptome nervoase compatibile cu peritonita infecțioasă felină

Tratamentul

Nu există un tratament definitiv sau un remediu pentru peritonita infecțioasă felină, iar tratamentul este limitat la terapia simptomatică și de susținere. În funcție de severitatea bolii pisicii dvs., tratamentul poate varia de la îngrijirea în ambulatoriu până la spitalizarea pacientului și tratamentele intensive cu lichide și medicamente. Tratamentul poate include una sau mai multe dintre următoarele:

· Administrarea lichidelor intravenos sau subcutanat (adică, sub piele) pentru a corecta deshidratarea

· Administrarea medicamentelor antiinflamatorii cortizonice numite glucocorticoizi, cum ar fi prednisonul

· Administrarea antibioticelor cu spectru larg pentru a combate infecția bacteriană secundară

· Administrarea medicamentelor, cum ar fi ciclofosfamida, melfalanul sau clorambucil pentru a suprima sistemul imunitar, care contribuie la severitatea inflamației la pisicile cu peritonită infecțioasă felină

· Administrarea interferonului-alfa uman (Roferon) sau a interferonului felin (Virbagen Omega). Interferonul-alfa uman este un medicament destul de controversat în ceea ce privește eficacitatea lui în tratamentul peritonitei infecțioase feline. În ceea ce privește cel de-al doilea produs, respectiv, interferonul felin, conform studiilor clinice, acesta pare să ofere unele rezultate în tratarea acestei maladii.

· Administrarea medicamentelor antiinflamatorii și anticoagulante, cum ar fi aspirina. Aspirina trebuie să fie administrată numai o dată la 2-3 zile la pisici, deoarece acestea, în mod natural, au capacitatea de a metaboliza mai lent aspirina.

· Administrarea suplimentelor de multivitamine

· Toracocenteza, care reprezintă îndepărtarea lichidului din cavitatea toracică cu ajutorul unui ac, pentru a face respirația mai puțin dificilă la pisicile cu acumulare de lichid în cavitatea toracică

· Administrarea oxigenului suplimentar la pisicile cu acumulare de lichid în cavitatea toracică

· Suportul nutrițional oferit de produsele speciale pentru alimentarea artificială va fi asigurat prin intermediul unui tub nazogastric – un tub de calibru redus este introdus pe la nivelul nasului în esofag și până în stomac – sau a gastrostomiei, care reprezintă introducerea unui tub de calibru mai mare în stomac prin piele, cu ajutorul unui endoscop.

Îngrijirea la domiciliu și prevenția

La domiciliu, administrați-i pisicii dvs. toate medicamentele prescrise de către medicul dvs. veterinar întocmai cum v-au fost recomandate și încurajați-vă animăluțul să mănânce și să bea apă.

Un vaccin care ajută la reducerea riscului de contractare a peritonitei infecțioase feline este disponibil în cabinetele veterinare. Cu toate acestea, recent, vaccinul nu mai este atât de apreciat, astfel că nu mai este frecvent utilizat și recomandat. Un studiu recent a sugerat că vaccinul nu s-a dovedit a fi deosebit de eficient.

Țineți mâncarea departe de litiera pisici pentru a evita contaminarea cu fecale și posibilitatea transmiterii coronavirusului și curățați cu regularitate litierele și accesoriile acesteia pentru a împiedica transmiterea coronavirusului diseminat prin fecale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu