vineri, 5 martie 2010

Râia notoedrică

Prezentare generală

Râia notoedrică este o boală de piele contagioasă și pruriginoasă (provoacă mâncărime), cauzată de infestația cu parazitul Notoedres cati. Notoedres cati este un acarian-agent al râiei, care este strâns înrudit cu Sarcoptes canis, acarianul care cauzează râia sarcoptică la câini. Râia notoedrică este o boală extrem de contagioasă la pisici, care este transmisă prin contact direct. Acarienii pot supraviețui numai pe animale și pot trăi numai câteva zile în afara gazdei.

Deși este un parazit care afectează pisicile, acest acarian, ocazional, poate infesta și câinii și poate cauza un prurit ușor, temporar la om. Notoedres cati provoacă prurit (mâncărime) intens și pisicile infectate își pot provoca leziuni importante pe piele prin scăprinare și mușcare. Boala debutează la baza urechii și se extinde pe pavilionul urechii, în jurul feței și în jos pe gât. În cele din urmă, leziunile pot ajunge până la picioare și în zona anală, probabil, datorită comportamentului normal de toaletare al pisicii.

Ce ar trebui să vă atragă atenția

· Mâncărime cu scărpinat intens

· Căderea părului

Diagnosticul

· Istoricul medical și examenul fizic sunt importante datorită distribuției tipice a leziunilor.

· Testul ideal pentru a confirma diagnosticul de râie notoedrică este raclatul de piele. Medicul veterinar utilizează o lamă de bisturiu pentru a racla straturile superficiale ale pielii și apoi examinează proba care este prelevată cu ajutorul unui microscop. Acești acarieni sunt, de obicei, întâlniți într-un număr mare în raclatele de piele, spre deosebire de acarienii care produc scabia canină și care sunt deseori dificil de găsit în aceste probe.

· În cazul în care în urechi sunt prezente depozite, un frotiu efecutat din aceste depozite trebuie să fie examinat la microscop pentru a verifica dacă sunt prezenți acarienii care cauzează râia auriculară (Otodectes cyanotis), din moment ce acești acarieni pot provoca simptome similare.

· În cazul în care acarienii nu pot fi găsiți, bolile alergice, cum ar fi atopia și alergia alimentară, ar trebui luate în considerare și testele alergice adecvate trebuie să fie efectuate.

Tratamentul

· Îmbăierile săptămânale cu săpun cu sulf sunt foarte eficiente și foarte sigure. Pisicile cu părul lung sau mediu trebuie să fie tunse înainte de îmbăiere pentru a se asigura un bun contact al soluției cu pielea. Toate pisicile din casă trebuie să fie tratate, deoarece pisicile care nu prezintă simptome pot fi purtătoarele acestor acarieni și pot reinfesta celelalte pisici după terminarea tratamentului. Cel mai mare neajuns al săpunului cu sulf este mirosul lui de ou clocit și dificultatea de a îmbăia unele pisici.

· Îmbăierile cu amitraz au fost utilizate cu succes la pisici pentru această problemă, dar acestea nu sunt aprobate și agreate pentru pisici, deoarece unele dintre ele au prezentat semne de toxicitate.

· Injecțiile cu ivermectină administrate la fiecare 1-2 săptămâni au avut rezultate bune și sunt cu siguranță mult mai comode decât îmbăierile. Acest medicament este, de asemenea, neaprobat pentru a fi utilizat la pisici în doza care ar fi necesară pentru uciderea acarienilor. Cu toate acestea, efectele secundare sunt rare.

Îngrijirea la domiciliu și Prevenția

Acest acarian nu poate fi contractat decât prin contact cu un animal infectat. Ținându-vă pisica departe de pisicile fără stăpân și mediile lor de viață veți reuși să preveniți transmiterea acestor paraziți. Asigurați-vă ca noile pisici să fie examinate de către un medic veterinar înainte de a le aduce în casa dvs.

5 comentarii:

  1. daca pisica se linge dupa ce a fost spalata cu sapun cu sulf, e vreo problema?

    RăspundețiȘtergere
  2. pai in afara de efectul iritant al mucoasei gastrice si eventual, aparitia unor varsaturi, alte efecte secundare ale ingestiei de sulf (la concentratia din sapun sau unguent)nu prea sunt...in principiu, pentru a evita eventualele efecte secundare in timpul tratamentelor se recomanda aplicarea gulerelor protectoare (mai ales in cazul utilizarii unguentului, iar dupa imbaierea cu sapunul cu sulf se va face o clatire abundenta a corpului, astfel incat exista minime sanse sa ramana urme infime de sulf..

    RăspundețiȘtergere
  3. Ca idee, mirosul dezagreabil al sulfului le determina pe multe dintre felinele noastre de companie sa evite sa se mai toaleteze..:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna ziua,as avea si eu o intrebare,am 2 pisicute,una in varsta de 5 ani si un pui in varsta de aproape 2 luni.S-a intamplat ca ieri in timp ce se jucau sa observ ca pisicii mari ii lipsea din crestetul capului un smoc de par de dimensiunea unei monede de 10 bani,initial nu m-am panicat, am crezut ca cel mic i la smuls in timp ce se jucau pt ca avea si pielea iritata,usor rosiatica,dar apoi sotul mia dat de gandit,mi-a zis ca s-ar putea sa fie râie,atunci m-am panicat si am inceput sa caut pe net ce si cum.Din simptomele mentionate pe unde am citit nu prezintă nici unul deocamdata, insa as vrea sa stiu daca ar fi râie sarcoptică, in cat timp sa-r face vizibilă?mentionez ca nu prezinta iritatii in jurul urechiuselor sau pe fată,nu se scarpina des,adica nu mai des decat de obicei si nu prezinta carente de par pe alte parti ale corpului.Imediat dupa ce am observat lipsa parului am curatat cu apă oxigenată si am unsa cu baneocin.

    RăspundețiȘtergere
  5. In principiu, din ce ati descris dvs., pare a fi vorba mai degraba de o micoza...ceea ce va recomand este ca pe zona afectata sa tamponati cu Betadine (de la farmacie umana) de 2-3 ori pe zi timp de 7-10 zile. daca nu sesizati cresterea parului pe regiunea respectiva, va recomand sa solicitati consultanta din partea medicul dvs. veterinar curant..numai bine..:)

    RăspundețiȘtergere