vineri, 14 octombrie 2011

Alimente de Evitat în Alimentația Pisicii



Ce Alimente Ar Putea Fi Periculoase Pentru Animăluțul Meu de Companie?

Unele alimente care sunt comestibile pentru oameni și chiar pentru câini, pot reprezenta adevărate riscuri sau chiar pericole pentru pisici datorită metabolismului lor diferit. Unele pot provoca numai deranjamente digestive ușoare, în timp ce altele pot cauza îmbolnăviri grave și chiar moartea. Următoarele alimente frecvent consumate de noi, oamenii, nu trebuie să fie oferite (în mod intenționat sau neintenționat) la pisici. Această listă, fără doar și poate, este incompletă, deoarece nu putem nota într-o singură listă orice aliment pe care pisica dvs. n-ar trebui să-l mănânce.

Aliment de evitat
Motivele evitării
Băuturile alcoolice
Pot cauza intoxicație, comă și moarte.
Hrana formulată (piureuri, pulberi, paste) pentru bebeluși
Poate conține pudră de ceapă, care poate fi toxică pentru pisicile hrănite cu hrană pentru bebeluși pentru o perioadă lungă de timp. De asemenea, aceasta poate provoca deficiențe nutriționale, dacă sunt hrănite cu cantități mari.
Oasele de le pește, pasăre sau alte surse de carne
Pot provoca obstrucția sau sfâșierea sistemului digestiv.
Tonul din conservă (pentru consumul uman)
Cantitățile mari pot provoca malnutriție, deoarece acestuia îi lipsesc nivelurile adecvate de vitamine și minerale. De asemenea, tonul poate duce la deficiență de tiamină.
Ciocolata, cafeaua, ceaiul și alte alimente care conțin cafeină
Conțin cafeină, teobromină sau teofilină, care pot provoca vărsături și diaree și pot fi toxice pentru inimă și sistemul nervos.
Extractele de uleiuri citrice
Pot provoca vărsături.
Hrana pentru câini
Dacă este ingerată accidental, nu va provoca probleme; dacă este consumată în mod repetat, poate duce la malnutriție și boli care afectează inima.
Grăsimea care garnisește carnea
Poate provoca pancreatită.
Peștele (crud, din conservă sau preparat)
Dacă este oferit în mod exclusiv sau în cantități mari poate duce la o deficiență de tiamină (o vitamină B) manifestată prin lipsa poftei de mâncare, convulsii și, în cazurile grave, moarte.
Struguri, stafide și coacăze
Conțin o toxină necunoscută, care poate afecta rinichii.
Suplimentele vitaminice de uz uman care conțin fier
Pot leza mucoasa tractului digestiv și pot fi toxice pentru alte organe, incluzând ficatul și rinichii.
Nucile de Macadamia
Conțin o toxină necunoscută, care poate afecta tractul digestiv, sistemul nervos și musculatura.
Marijuana
Poate depresa sistemul nervos, provoacă vărsături și modificări în frecvența cardiacă.
Laptele și alte produse lactate
O parte dintre câinii și pisicile adulte pot face diaree dacă li se oferă cantități mari de produse lactate.
Alimentele mucegăite sau alterate, gunoaiele
Pot conține numeroase toxine care induc vărsături și diaree, dar la fel de bine pot afecta și alte organe.
Ciupercile
Pot conține toxine, care pot afecta numeroase sisteme din organism, provoacă șoc și duc la moarte.
Ceapa și usturoiul (crudă, gătită sau pudră)
Conține sulfoxizi și disulfuri, care pot distruge celulele roșii ale sângelui și provoacă anemie. Pisicile sunt mai sensibile în comparație cu câinii. Usturoiul este mai puțin toxic decât ceapa.
Curmale japoneze (fructe de kaki)
Semințele pot provoca obstrucție intestinală și enterită.
Ouăle crude
Conțin o enzimă numită avidina, care diminuă absorbția biotinei (o vitamină B). Ca urmare, deficiența de biotină poate duce la probleme ale pielii și blănii. De asemenea, ouăle crude pot conține Salmonella.
Carnea crudă
Poate conține bacterii de tipul Salmonellei și E. coli, care pot provoca vărsături și diaree.
Frunzele de rabarbură
Conțin oxalați, care pot afecta sistemele digestiv, nervos și urinar.
Sarea
Dacă este consumată în cantități mari poate duce la dezechilibre electrolitice.
Fibrele lemnoase de la tecile de fasole sau mazăre
Pot rămâne captive în sistemul digestiv; poartă denumirea de „corp străin linear/șnur/șiret”.
Dulcurile
Pot duce la obezitate, probleme dentare și eventual, la diabet zaharat.
Resturile de la masă (în cantități mari)
Resturile de la masă nu sunt echilibrate din punct de vedere nutrițional. Astfel, în cazul în care proprietarul vrea musai să-i ofere pisicii lui asemenea „delicatese”, ele n-ar trebui să reprezinte mai mult de 10% din dieta acesteia. Grăsimea va trebui să fie îndepărtată de pe carne, iar oasele nu vor fi oferite.
Tutunul
Conține nicotină, care afectează sistemele digestiv și nervos. Acesta poate induce bătăi rapide ale inimii, colaps, comă și moarte.
Drojdia pentru aluaturi
Se poate umfla (dospește) și produce gaze la nivelul sistemului digestiv, provocând durere și eventual, ruptura stomacului sau a intestinelor.

joi, 1 septembrie 2011

Panleucopenia (Răpciuga/Jigodia Felină) la Pisici și Pisoi




Panleucopenia este o boală virală gravă, extrem de contagioasă a pisicilor, pisoilor, ratonilor și nurcilor. Virusul panleucopeniei tinde să invadeze celulele care se multiplică rapid, cum ar fi cele ale sistemului digestiv, măduvei osoase (care produc celulele sângelui), țesutului limfatic, precum și cele ale sistemului nervos aflat în dezvoltare. Acest lucru explică semnele obișnuite de diaree, vomă, numărul scăzut al celulelor albe ale sângelui (leucocitele) și convulsii (semne nervoase). Pentru a proteja pisicile împotriva acestei boli, medicul dvs. veterinar dispune de un astfel de vaccin.

Care Sunt Caracteristicile Virusului Panleucopeniei Feline (VPF)?

Panleucopenia (jigodia felină) este cauzată de un virus foarte asemănător cu cel care cauzează parvoviroza la câini. Acesta este foarte stabil în mediul înconjurător și poate supraviețui ani de zile la temperatura camerei. La fel de bine, el supraviețuiește bine și la temperaturi mai scăzute și nu este distrus de multe dintre substanțele dezinfectante uzuale. Contactul cu o soluție de înălbitor (1 parte înălbitor la 32 părți de apă – ½ cupă de înălbitor la 3,5 litri de apă) timp de 10 minute va inactiva virusul.

Cât de Des Întâlnită Este Panleucopenia?

Virusul panleucopeniei feline este larg răspândit în natură, astfel că, practic, toate pisicile sunt expuse la acesta în primul lor an de viață.

Cum Este Transmis Virusul Panleucopeniei?

VPF se transmite cel mai frecvent atunci când o pisică susceptibilă intră în contact cu fecalele sau urina pisicilor infectate. Pisicile infectate elimină și răspândesc virusul prin intermediul fecalelor și urinei lor timp de până la 6 săptămâni după ­ce s-au însănătoșit. VPF poate fi, de asemenea, transmis prin contactul cu obiectele contaminate de fecale sau urină, cum ar fi castroanele de mâncare, vasele de apă, îmbrăcămintea, încălțămintea, mâinile, așternuturile și litierele.

De asemenea, virusul panleucopeniei este transmis de la mamă la pisoii aflați în dezvoltare în interiorul uterului ei. ATENȚIE!!!!!!!!!! Puricii pot transmite VPF.

Care Sunt Simptomele Jigodiei Feline?

Simptomele panleucopeniei pot fi asemănătoare cu cele observate la câinii cu parvoviroză sau jigodie canină (febră, vărsături, diaree și convulsii), motiv pentru care, uneori, boala este denumită „jigodia felină”. Panleucopenia la pisoii tineri nevaccinați este, de obicei, fatală.

Pisicile Tinere: Multe dintre pisicile adulte care sunt expuse la virusul panleucopeniei feline nu prezintă niciun simptom de boală. Însă, pisicile tinere (în vârstă de 3-5 luni), nevaccinate se pot îmbolnăvi grav. Perioada de incubație (timpul de la expunerea la virus până la apariția simptomelor) este de 4-5 zile. Debutul simptomelor este brusc și pisicile vor începe să aibă stări febrile de 40-41,6 grade Celsius, depresie și nu vor mânca. Aceste simptome apar atât de brusc, încât unii proprietari cred că animăluțul lor de companie a fost otrăvit. 3-4 zile mai târziu, pisicile infectate vor începe să vomite și pot deveni extrem de deshidratate. Pisicile extrem de deshidratate își apleacă capetele deasupra vasului cu apă, dar nu beau. Diareea poate, de asemenea, să apară și poate fi sangvinolentă (cu sânge).

O pisică care se deshidratează sever poate prezenta o temperatură corporală mai scăzută decât cea normală (hipotermie), devine slăbită și chiar comatoasă. O astfel de pisică este foarte susceptibilă la a dezvolta o infecție bacteriană suprapusă pe cea virală.

Pisicile care supraviețuiesc acestor simptome timp de peste 5 zile, de obicei, vor supraviețui, dar însănătoșirea completă (recâștigarea în greutate) poate dura până la câteva săptămâni.

Pisicile Gestante și Puii lor: Pisicile gestante care se infectează cu virusul panleucopeniei feline pot avorta sau pot da naștere puilor morți. În anumite cazuri, unii dintre pisoii din cuibul de fătare se pot naște cu probleme de echilibru și prezintă tremurături, în special ale capului. Aceste modificări ale sistemului nervos (semne nervoase) sunt cauzate de virusul panleucopeniei care afectează cerebelul, partea creierului responsabilă de coordonarea mișcărilor musculare. Afecțiunea este denumită „hipoplazie cerebeloasă”. Din punct de vedere mental, aceste pisici sunt normale. Pe măsură ce pisoii cresc, ei pot fi capabili să compenseze aceste disfuncții neurologice și să ducă vieți relativ normale.

De asemenea, pisoii pot prezenta anomalii ale retinei (porțiunea posterioară a ochiului, care captează lumina și trimite semnalele la creier).

Cum Este Diagnosticată Panleucopenia?

Medicul veterinar va lua în considerare istoricul medical, simptomele, examenul fizic și testarea de laborator pentru a formula un diagnostic de panleucopenie. Panleucopenia trebuie să fie diferențiată de infecția cu virusul leucemiei feline, salmoneloză și perforarea de intestin, care poate fi întâlnită în cazul unui corp străin liniar.

La o examinare fizică, medicul veterinar va descoperi febra, deshidratarea, depresia și atunci când palpează (pipăie) abdomenul, va constata că intestinele s-au îngroșat și limfonodulii din abdomen sunt măriți. Abdomenul este adesea dureros.

Pisicile cu panleucopenie (ceea ce, de fapt, înseamnă o scădere a tuturor tipurilor de celule albe ale sângelui) vor prezenta un număr scăzut de leucocite, deși acest lucru poate fi întâlnit și în alte boli, în afară de panleucopenie. Unele pisici vor prezenta și un număr scăzut al trombocitelor/plachetelor sangvine (componente ale sângelui care contribuie la coagularea sângelui).

În prezent, există kituri de testare care detectează virusul din fecale. Vaccinarea recentă împotriva panleucopeniei poate face ca testul să iasă pozitiv (real, fals-pozitiv). Testele de sânge de depistare a anticorpilor (proteine produse de organism pentru a distruge invadatorii străini, cum ar fi bacteriile și virusurile) la virus pot fi efectuate, dar acest tip de teste sunt mult mai frecvent utilizate în scop de cercetare, mai degrabă decât de diagnostic. Virusul poate fi izolat și din fecale sau urină, dar din nou, această procedură este costisitoare și solicită timp, motiv pentru care, de regulă, este efectuată în condiții de cercetare.

Cum Este Tratată Panleucopenia?

Tratamentul pentru panleucopenie, practic, este reprezentat de terapia de susținere. Pentru a corecta deshidratarea, pisicilor bolnave le sunt administrate lichide intravenos sau subcutanat. Transfuziile de sânge pot fi administrate pisicilor grav bolnave. De asemenea, le vor fi administrate medicamente cu rolul de a stopa vărsăturile. Antibioticele pot fi administrate pentru a proteja pisica bolnavă de la a nu dezvolta o infecție bacteriană. Injecțiile cu vitamine ale complexului B pot fi, de asemenea, administrate. Odată ce vărsăturile s-au oprit, pisica poate fi pusă pe o dietă blândă, administrându-i-se porții mici, frecvent. În cazul pisoilor mici care n-au primit colostru, injecțiile de antiser (ser sanguin provenit de la altă pisică, vaccinată sau trecută prin boală, care a dezvoltat anticorpi protectori) pot fi utile.

Cum Este Prevenită și Controlată Panleucopenia?

Vaccinarea pisoilor la intervale regulate este cea mai importantă modalitate de a proteja pisicile de la a contracta o infecție cu virusul panleucopeniei. Vaccinurile din virus inactivat pot fi administrate pisicilor gestante sau pisoilor mai mici de 4 săptămâni, în cazul în care expunerea la virusul panleucopeniei este posibilă (ex., într-un adăpost de animale). Dezavantajul acestor vaccinuri este acela că pisica nu este cu adevărat protejată decât după 3-7 zile de la a doua vaccinare. Vaccinurile vii modificate produc o imunitate mai rapidă și mai eficientă, dar o serie de cel puțin două vaccinări la interval de 2-4 săptămâni ar trebui să fie administrate. Pisicilor gestante și pisoilor care sunt mai mici de 4 săptămâni NU trebuie să li se administreze un vaccin viu modificat, deoarece acesta ar putea induce avortul sau lezarea cerebelului pisoiului.

Mediul de viață al pisicilor cu panleucopenie va trebui să fie considerat contaminat cu virus. O diluție de 1:32 de înălbitor de uz caznic va trebui să fie utilizată pentru a dezinfecta pardoselile, vasele, litierele, cuștile și alte obiecte. Nu uitați că acest virus poate rezista mulți ani în mediu înconjurător. Un pisoi nu trebuie să fie introdus într-o felisă sau într-un cămin, cu excepția cazului în care și-a primit setul de vaccinări.