luni, 21 martie 2011

Sindromul Respirator Superior Felin (Infectiile Tractului Respirator Superior ale Felinelor)

Ce cauzează o infecție a tractului respirator superior la feline?

Infecția/sindromul tractului respirator superior al felinelor este un termen atribuit unei infecții respiratorii cauzată de unul sau mai multi agenți bacterieni sau virali. Sinonimele pentru această afecțiune sunt boala respiratorie infecțioasă felină și complexul respirator superior felin. Infecția poate fi cauzată de unul sau mai mulți agenți bacterieni și virali care au potențialul de a provoca boli la pisici. Cele mai frecvente virusuri care provoacă infecții ale tractului respirator superior la pisici sunt herpesvirusul felin de tip I (cunoscut și ca rinotraheita virală felină) și calicivirusul felin, în timp ce cele mai cunoscute bacterii care provoacă infecții ale tractului respirator superior la pisici sunt Bordetella bronchispetica și Chlamydophila felis. Mai multe informații despre cei mai frecvenți agenți infecțioși care provoacă o infecție a tractului respirator superior la pisici pot fi regăsite în alte materiale separate. Alți agenți, mai rar întâlniți, care pot fi implicați într-o infecție a tractului respirator superior la pisici sunt reprezentați de Mycoplasma sau reovirusul felin.

Care sunt simptomele unei infecții a tractului respirator superior?

„Infecția tipică a tractului respirator superior implică nasul și gâtul.....”

Infecția tipică a tractului respirator superior implică nasul și gâtului, provocând simptome de tipul strănutului, congestiei nazale, conjunctivitei (inflamației mucoasei care căptușește/tapetează pleoapele) și a scurgerilor/secrețiilor nazale sau oculare. Secrețiile pot fi transparente sau pot deveni purulente (care conțin puroi). În cazul rinotraheitei virale feline și a calicivirozei feline, pisica poate dezvolta ulcere în cavitatea bucală. Printre alte simptome, mai puțin specifice, ale unei infecții a tractului respirator superior sunt incluse anorexia, letargia, febra, mărirea în dimensiune a limfonodulilor și blefarospasmul (clipirea frecventă sau menținerea ochilor pe jumătate închiși). În cazurile grave, pisica poate avea dificultăți de respirație.

Cum poate o pisică să contracteze o infecție a tractului respirator superior?

Principalele virusuri și bacterii care cauzează infecția tractului respirator superior la pisici sunt extrem de contagioase. O pisică infectată va elimina și răspândi particulele contagioase prin salivă sau secrețiile ei nazale sau oculare. Pisicile susceptibile pot contracta infecția prin contactul direct cu o altă pisică infectată sau din mediul ambiant expunându-se la diverse obiecte care au fost contaminate cu secrețiile infecțioase. În majoritatea cazurilor, pisicile contractează o infecție prin contact direct, deoarece virusurile și bacterii nu pot supraviețui în mediul exterior decât pentru o perioadă scurtă de timp și acestea sunt distruse cu ușurință prin mijloacele adecvate de dezinfecție.

Câteva dintre aceste boli pot induce o stare de purtător la pisicile care aparent s-au însănătoșit după o infecție, iar pisicile de sex femel care sunt purtătoare pot transmite infecția pisoilor lor nou-născuți.

Cât durează o infecție tipică a tractului respirator superior?

Odată ce o pisică este expusă la un agent infecțios, aceasta va trece printr-o perioadă de incubație de 2-10 zile înainte de a dezvolta simptomele. În cazul în care infecția nu se complică, în mod tipic, aceasta va dura 7-21 zile, în funcție de agentul patogen implicat. În tot acest timp, pisica are posibilitatea de a infecta alte pisici.

În cazul rinotraheitei virale feline, toate pisicile devin purtătoare cronice, ceea ce înseamnă că acestea vor avea boala (mai corect, virusul) pe toată durata vieții. La unele pisici care sunt purtătoare de rinotraheită virală felină, stresul poate provoca reactivarea virusului. În cazul calicivirusului, aproximativ o jumătate din pisicile care sunt infectate vor deveni purtătoare ale bolii. La unele dintre aceste pisici, statutul de purtător poate dura numai câteva luni, dar la un procent mic de pisici, statutul de purtător poate persista toată viața. Acești purtători persistenți/permanenți, de obicie, nu prezintă niciun simptom de boală, dar servesc drept sursă constantă de virus pentru pisicile susceptibile.

Cum este diagnosticată o infecție a tractului respirator superior?

În majoritatea cazurilor, diagnosticarea unei infecții a tractului respirator superior se bazează pe semnele clinice caracteristice. Identificarea specifică a agentului cauzal nu este întotdeauna necesară, dar va fi recomandată în cazul animalelor de reproducere sau în cazul în care o pisică are o infecție care răspunde slab la tratament.

În cazul în care boala este cauzată de un virus, virusul cauzal specific poate fi, de regulă, identificat prin recoltarea probelor de celule și secreții de la nivelul nasului, ochilor sau din porțiunea posterioară a gâtului. Organismele de Chlamydophila felis pot fi identificate prin intermediul raclatelor conjunctivale. În cazul în care infecția s-a extins la nivelul pulmonilor, probele pot fi recoltate pentru examinare printr-o procedură numită lavaj transtraheal.

În cazul în care o pisică are simptome cronice specifice bolilor respiratorii, vor fi necesare teste suplimentare de diagnostic. Această testare aprofundată, de obicei, va include radiografii toracice sau craniene, teste de sânge și examenul microbiologic cu testele de sensibilitate aferente ale secrețiilor anormale.

Cum se tratează o infecție a tractului respirator superior?

Majoritatea pisicilor cu o infecție a tractului respirator superior lipsită de complicații pot fi tratate simptomatic la domiciliu. Medicul dvs. veterinar vă poate prescrie o medicament pentru ochi pentru a fi aplicat local în cazul în care pisica dvs. are o secreție oculară purulentă. Deși infecțiile virale nu răspund la medicamentele antibacteriene (antibiotice), antibioticele cu spectru larg pot fi prescrise cu scopul de a preveni infecțiile bacteriene secundare care ar putea complica boala, în special la pisoi. Infecțiile bacteriene primare ale tractului respirator superior cauzate de Bordetella sau Chlamydophila vor fi tratate cu antibiotice specifice care sunt eficiente împotriva acestor boli.

„Majoritatea pisicilor cu forme necomplicate de infecție a tractului respirator superior pot fi tratate simptomatic, la domiciliu.”

Pisicile cu congestie nazală sau a căilor respiratorii pot beneficia de o umidifiere crescută a mediului ambiant, cum ar fi introducerea într-o baie cu aburi timp de 10-15 minute, de mai multe ori pe zi. Pentru a minimiza iritația produsă de secreții, adesea, se dovedește utilă ștergerea acestora de pe față sau de la nivelul ochilor pisicii cu ajutorul unui șervetel umed. Având în vedere faptul că pisicile cu infecții respiratorii vor avea un simț al mirosului diminuat, acestea, adesea, vor avea o poftă de mâncare scăzută – hrănirea cu o hrană extrem de palatabilă (gustoasă) din conservă ar putea ajuta la îmbunătățirea apetitului lor. În unele cazuri, s-ar putea prescrie chiar și un stimulent al poftei de mâncare.

În cazul în care o pisică este deshidratată, slăbită și abătută sau are o formă severă de boală, medicul dvs. veterinar vă va recomanda internarea acesteia pentru efectuarea unui tratament mult mai intensiv, incluzând administrarea intravenoasă a lichidelor și alte tratamente de susținere.

Cum poate fi prevenită această boală?

Ținând cont de faptul că infecțiile tractului respirator superior pot fi cauzate de o varietate de agenți patogeni diferiți, nu este întotdeauna posibil să preveniți bolile tractului respirator superior la pisici. Cu toate acestea, vaccinurile „esențiale” standard care sunt administrate pisicilor oferă protecție împotriva rinotraheitei virale feline și a calicivirusului felin. De asemenea, există un vaccin care oferă protecție împotriva clamidiozei feline; acest vaccin nu este considerat a fi un vaccin esențial sau de bază, iar utilizarea sa este recomandată în cazul în care pisica dvs. prezintă un risc clar de expunere la această boală. Niciunul dintre aceste vaccinuri nu va oferi o protecție completă împotriva unei boli infecțioase în cazul în care pisica dvs. este expusă la bolii, dar vor reduce în mod semnificativ severitatea infecției și vor scurta durata bolii.

Toate aceste vaccinuri trebuie să fie readministrate în mod regulat – medicul dvs. veterinar vă va sfătui cu privire la programul de revaccinare recomandat pentru propria dvs. pisică.

Pisicile susceptibile pot contracta o infecție prin contactul direct cu o altă pisică infectată sau prin expunerea la obiectele din mediul ambiant, cum ar fi periile, castroanele de mâncare, litierele, jucăriile pentru pisici sau așternuturile care au fost contaminate cu secrețiile infecțioase. Pensiunile, societățile umane, adăposturile de animale și expozițiile feline sunt toate locuri în care pisicile susceptibile pot fi expuse cu ușurință la aceste boli infecțioase.

Evitarea contactului direct dintre pisica dvs. și alte pisici va reduce foarte mult șansa ca pisica dvs. să contracteze o infecție, în timp ce luarea unor măsuri adecvate de igienă și salubritate, cum ar fi spălarea temeinică a mâinilor înainte și după mângâierea altei pisici va reduce posibilitatea ca dvs. să-i transferați boala pisicii dvs.

Celelalte pisici din casă prezintă riscul de a se infecta?

O pisică care are o infecție acută a tractului respirator superior va putea infecta alte pisici de-a lungul perioadei de incubației, precum și timp de cel puțin 3 săptămâni după apariția simptomelor. O pisică care este o purtătoare a unui virus al tractului respirator superior poate fi întotdeauna o sursă de infecție pentru alte pisici. Pisicile care nu sunt vaccinare, cele tinere sau cele care au probleme cronice sunt mult mai susceptibile și pot dezvolta o formă gravă de boală. În ceea ce privesc majoritatea tulpinilor de calicivirus, pisicile adulte care au vârstă mai mică de 3 ani sau pisicile care au fost vaccinate în mod corespunzător cel mai probabil, vor face numai o formă ușoară de boală, care s-ar putea remite fără tratament.

„O pisică care are o infecție acută a tractului respirator superior va putea infecta alte pisici...”

Întotdeauna, este prudent și recomandabil ca o pisică nouă să fie ținută izolată de celelalte pisici din căminul dvs. timp de cel puțin 1-2 săptămâni pentru a minimaliza transmiterea oricăror boli infecțioase.

Familia mea este în pericol?

Majoritatea bolilor infecțioase care cauzează infecții ale tractului respirator superior la pisici sunt extrem de specifice speciei (ceea ce înseamnă că determină forme clinice numai la feline) și nu reprezintă niciun pericol pentru oameni sau alte specii de animăluțe.

Bordetella bronchiseptica poate produce îmbolnăviri la persoanele cu boli ale sistemului imunitar. Au fost semnalate cazuri izolate de persoane care trăind în același cămin cu o pisică bolnavă au dezvoltat o conjunctivită asociată Chlamydophilei felis. Respectați o conduită de igienă corespunzătoare pentru a diminua riscul de infectare, iar dacă vreun membru al familiei dvs. are ochii inflamați sau are secreții oculare sau semne specifice unei infecții respiratorii în timp ce pisica dvs. este bolnavă, ar fi prudent și recomandabil să vă consultați medicul. Trebuie să înțelegeți că aceste infecții „zoonotice” (transmisibile și la om) sunt rare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu